Home
Comunitate
|
|
12/01/2010, Anonim
Cărţile, le-am pus deoparte. Activităţile
nu le pot pune deoparte. Nici visele. Vor să vorbească cu mine. Cum
nu le înţeleg limba, ele se încăpăţânează să-mi
dubleze viaţa, găndurile, sa-mi scotocească amintirile. Şi
să-mi arate feţele pe care, cu încăpăţânare, le-am
vrut împinse în străfunduri. Eu sunt bună, corectă,
responsabilă, laşitatea şi compromisul nu intră în bagajul
meu. Dar vai, furtună în adâncuri! Şi câte măşti îmi
deformează chipul. Dansul măştilor mele îmi împregnează
visele, şi zilele. Se vor recunoscute. Bine, le zic, sunteţi toate
ale mele. Sunt nestăpânită, iar uneori impulsivă, alteori
mă împotmolesc în mânie. Sunteţi toate ale mele, le zic. Nu sunt nici
atât de bună precum aş fi vrut să fiu; iar de perfecţiune,
atât de departe. Dar uite, acum sunteţi toate cu mine, cu
umilinţă mă accept. Câteodată mai vărs şi lacrimi
pentru voi. Dar voi, toate feţele mele acum recunoscute, sunteţi voi
oare eu?
|
|
06/12/2009
Am iubit dintotdeauna cuvintele. Ascultam fascinată „Bună seara,
copii!". În zece minute, o voce caldă spunea, la radio, o poveste. Nu mai
sunt sigură ce am iubit mai întâi, cuvintele sau poveştile.
Poveştile, desigur. Mai târziu am descoperit cărţile şi
magia semnelor în care se ascundeau poveştile. De atunci le iubesc. Le
pipăiam, le miroseam, le strângeam în braţe, mi-erau dragi. Ca
bobocii de gâscă pe care nu mă înduram să-i pun jos de la piept.
Cu cât iubeam mai mult cărţile, sau poveştile, dorinţa mea
de a le cunoaşte şi de a le pătrunde misterele cele mai ascunse,
se adâncea din ce în ce. Şi apoi am iubit bibliotecile. Erau pline de
cărţi, de cuvinte în care se ascundeau tainele lumii. Însă
într-o zi m-a cuprins îngrijorarea. Cum am să pot să le citesc pe
toate? Numărul lor e atât de mare, iar viaţa mea…oare viaţa mea
îmi va fi de ajuns să pot cuprinde totul?
Mă uit înapoi cu iubire la fetiţa aceea speriată care credea
că nu e timp într-o viaţă de om să citească toate
cărţile din lume. Creatorul i-a venit în întâmpinare, cel ce
iubeşte inocenţa i-a sărit în ajutor. Într-o zi, punând
stăpânire pe micul trup, i-a oprit mişcarea, fluxul gândurilor
şi i-a trimis în dar Cine sunt eu?....Cine sunt eu?....Cine
sunt eu?....
Astăzi, bogăţia şi imensitatea bibliotecilor lumii nu
mă mai intimidează. Cine sunt eu? e sabia care taie până
în miezul tuturor cărţilor citite sau necitite, de azi şi
dintodeauna.
|
|
30/11/2009, Anonim
De aici de unde stau, mă văd mai bine. Nu că aş vrea
să mă văd mai bine. Toate contorsionările, urcuşurile,
coborâşurile, extazul, optimismul, elanul dinaintea descurajării,
seamănă atât de mult cu ale tuturor. Acum vreau să fiu
bună, vreau ca inima mea să cuprindă universul, vreau ca
dragostea mea pentru viaţă şi fiinţe să fie
totală, pură, perfectă, compasiunea pentru cei în
suferinţă să-mi fie focul ce aduce izbăvire în inimile
tuturor; vreau să fiu modestă, umilă, înţeleaptă,
pentru ca o clipă mai târziu să realizez, în plinătatea
egoismului ei, persoana care se vrea în spatele atâtor superlative.
Nu că aş vrea să mă văd mai bine, dar mă
văd. Mă observ. M-am cocoţat undeva, deausupra, puţin
într-o parte, undeva de unde îmi văd bine paşii, şi
ezitările, regretele. Mă reped înspre mine cu reproş, însă
nu mai reuşesc să mă prind, alunec printre propriile degete,
şi cele ale lumii. Erorile mele se desfăşoară
nestingherite în faţa ochilor mei scrutători şi
neputincioşi.
De aici de unde privesc, sforile sunt invizibile.
Şi e iar toamnă, ah, ce culori frumoase are toamna! Dar cireşii
înfloriţi? Urletele cascadelor, vuietul vântului, strălucirea
zăpezilor, ropotul ploii, caii alergând în galop? Dar primul
ţipăt al noului născut? În toate strigă
Nesfârşitul.
Maşina alunecă pe autostradă, roţile par să nu o
atingă. Deodată văd trenul.Trenul care-mi inundă visele a
apărut subit în stânga, la marginea şoselei. Zburăm
împreună, în ritm paralel.
De aici de unde privesc, visul s-a revărsat în realitate.
Opresc muzica şi mă scufund în tăcere.
Drumul înapoi spre pământ trece prin soare. Ca să mă întorc,
trebuie să mă arunc în soare.
De aici de unde privesc, mă pregătesc să mă arunc în soare.
|
|
|
