Georgeta Thiery
Constanţa
tel.: 0767 929 532
e-mail: Geta

Timp îndelungat nu mi-am pus întrebări existenţiale. Viaţa ce o trăiam părea total anormală faţă de ce simţeam eu că ar trebui să fie. Mereu mi se părea că nu mă potrivesc cu locurile, cu epoca, si că altundeva sau în alte vremuri m-aş fi simţit mai în largul meu. Ştiu că mă opream deseori în faţa ferestrei, privind spre nicăieri, aşteptând ceva să se întâmple. Starea că nu mă potrivesc acestui loc, acestui timp, m-a urmărit de mic copil, chiar dacă peste ani s-au adunat evenimente care m-au obligat să mă conformez locului şi timpului. Am acţionat ca si când aş fi implicată, dar sentimentul nu dispărea. Mă simţeam ca o intrusă care nu-şi putea asuma nici drepturi şi nici responsabilitaţi. "Alţii cum pot şi eu nu? e o problemă psihică? sunt bolnavă? sunt nebună? sunt anormală?", întrebări ce mă bântuiau, dar nu insistam să aflu răspuns.

Când aparenta mea implicare în zbuciumul cotidian s-a mai liniştit, a venit şi răspunsul la nivel mental. Din foarte multe direcţii mă bombardau idei ca: "tu nu eşti acest corp; nu eşti aceste gânduri; nu eşti aceste emoţii; tu eşti Sinele!" Bine, bine, sunt Sinele, dar ce e Sinele??! Mi s-a oferit o bază pentru întrebări existenţiale şi am pornit să caut Adevarul. Primele noţiuni le-am sorbit cu nesaţ din vorbele lui Iisus Cristos "Eu şi Tatal UNA suntem". Apoi a urmat o perioadă de meditaţii şi reflecţii, care n-au fost constante, dar au reuşit să direcţioneze mentalul spre a discerne între ce e real şi ce nu e real. Mentalul meu avea acum un "job", dar nu era deloc uşor. Când am citit despre Ramana Maharshi, in India secretă, totul părea ca o poveste din 1001 de nopţi, mit, ficţiune, sf. Însă când L-am găsit in Înţeleptul de la Arunachala s-a schimbat, a devenit apropiat, la îndemână, chiar puteam "comunica" cu el. Eu puneam întrebarea (pusă de discipoli, bineinţeles, dar era întrebarea ce-o aveam şi eu în minte), iar el îmi dădea răspunsul. Şi răspunsul lui era o uşurare pentru mine. Imediat închideam ochii şi rămâneam în meditaţie. Nu mă grăbeam cu cititul, mai mult savuram fiecare răspuns. Pe la jumătatea primului volum, văd că unele întrebări se repetă şi mă miram că nu s-a inţeles din prima, doar Ramana Maharshi a răspuns atat de clar şi simplu, pe înţelesul tuturor. Cum pot fi unii atât de grei de cap?! Închid iar ochii şi vorbesc în gând cu Ramana Maharshi, de la egal la egal:- ce simplu e! nu are rost sa-i mai repeţi din nou, iar şi iar.

Şi atunci s-a petrecut minunea... Tot ce era in jurul meu a dispărut, chiar şi eu, ca formă. Am rămas doar ca existenţă. Eram doar conştientă de existenţă. Altceva nu exista. Nu mai era nimic altceva şi nici altcineva. Înţelegerea era deplină: sunt Sinele, sunt cel ce sunt, doar SUNT. Sunt conştientă de existenţă şi aceasta e fericire deplină. Nu sunt cuvinte să exprim starea fără "stare". Cunoaşterea de dincolo de mental a inundat tot ce-am cunoscut până în acel moment, de parcă nici nu ar fi existat mai înainte. După trei zile şi trei nopţi beţia beatitudinii s-a cuibărit în inimă, lăsând libertate mentalului să analizeze noua situaţie. Instantaneu capătă înţeles orice neînţelegere mai veche sau mai nouă, ce apărea în minte. Din acel moment totul a devenit simplu. Peste tot mă simt ACASĂ. Privind ca din lume totul e OK, privind ca din Sine totul e minunat. Armonizarea mea, ca fiind în lume şi în Sine, e completă. Căutarea mea s-a încheiat.

DECEMBRIE

Privesc întinsa mare liniştită,
Şi-L văd pe Brahman ca o gigantică oglindă.
Mă uit la valuri ce se sparg la mal,
Şi-L văd pe Brahman în fiecare val.

Privesc ţărâna, drag pământ,
Şi-L văd pe Brahman germinând.
Mă uit la soare, foc dogorâtor,
Şi-L văd pe Brahman far, de viaţă veghetor.

Privesc la cerul incărcat de stele,
Şi-L văd pe Brahman în distanţa dintre ele.
Mă uit la vântul ce adie de zor,
Şi-L văd pe Brahman fără de un cuibuşor.

Privesc copacii ce înfloresc iar,
Şi-L văd pe Brahman dând rod peste an.
Mă uit la florile ce se deschid în zori,
Şi-L văd pe Brahman în parfumul lor.

Privesc înţelepţii de seamă ai omenirii,
Şi-L văd pe Brahman în cutele gândirii.
Mă uit la îngeri, zei şi lumea lor ascunsă,
Şi-L “văd” pe Brahman şi-n lumea nevăzută.

Privesc decembrie ce vine cu Iisus şi Maharshi,
Şi-L văd pe Brahman cum din nou I-a chip.
Mă uit la cei ce le sărbătoresc venirea,
Şi-L văd pe Brahman, Karma venerând.

Privesc biserici, culte, religiile rebele,
Şi-L văd pe Brahman descătuşat de ele.
Mă uit şi la femeie, cu cât greu ea străbate,
Şi-L văd pe Brahman zâmbind, deci “se poate”.

Privesc la sărăcia cu griji şi cu nevoi,
Şi nu-L văd pe Brahman. Aici suntem doar noi.
Mă uit la ego-ul ce ne ţine în uitare,
Şi-L văd pe Brahman zambind tot mai tare.

Privesc pe Shri Mataji dând semnul de trezire,
Şi-L văd pe Brahman senin cum se destinde.
Mă uit la epoci ca înşirate pe aţă,
Şi-L văd pe Brahman cu un şirag în braţe.

Mă uit şi în oglindă şi-mi vine ca să spun:
O Brahman, eşti Tu, sau un nebun?!

    21 Decembrie 2009