22 dec 2010

14.
Întâi apare "Eul", şi după-aceea "tu" şi "el"
Se vor manifesta de-asemeni. Va trebui să cauţi
Adevărata semnificaţie a Eului. O dată aflată,
Egoul va dispărea, luând cu el pe toate celelalte,
Topindu-se în Conştiinţa perfectă, acolo unde
Sinele singur rămâne, fiind doar Unul.

Sri Ramana Maharshi, Ulladu Narpadu, extras din Introspecţia * Poeme, traducere Elena Liliana Popescu

16/12/2010

77. Nici o legătură cu praful

Zengetsu, un maestru chinez din dinastia Tang, a scris următoarele sfaturi către învăţăceii săi:

Traiul în lume, însă fără să-şi făurească legături cu praful lumii, este calea celui care studiază cu adevărat zen-ul.

Când eşti martor la fapta cea bună a cuiva, îndeamnă-te să faci deopotrivă cu el. Când auzi de greşala cuiva, sfătuieşte-te să nu o săvârşeşti şi tu.

Chiar şi când eşti singur într-o odaie întunecată poartă-te ca şi cum ai fi în faţa unui oaspete de vază. Arată-ţi simţămintele, dar nu mai mult decât îţi este cu adevărat firea.

Sărăcia este comoara ta. Să nu o dai niciodată în schimbul unei vieţi înlesnite.

Cineva poate să pară nătâng, şi totuşi să nu fie aşa. Poate că nu face decât să-şi păzească grijuliu înţelepciunea.

Virtuţile sunt rodul disciplinei interioare, nu pică din cer la fel cu ploaia ori zăpada.

Modestia este temelia tuturor virtuţilor. Lasă-ţi vecinii să te descopere înainte de a te prezenta lor tu însuţi.

O persoană nobilă nu se sileşte să iasă iîn evidenţă. Vorbele sale sunt ca nestematele fără asemuire, rareori arătate şi de mare preţ.

Pentru cel care învaţă cu inima deschisă fiece zi este norocoasă. Vremea trece, dar el nu rămâne niciodată în urmă. Nici gloria, nici ruşinea nu-l pot tulbura.

Supraveghează-te pe tine, niciodată pe altcineva. Nu discuta despre cele drepte şi cele greşite.

Unele lucruri, cu toate că sunt drepte, au fost considerate greşite timp de generaţii întregi. Întrucât valoarea dreptăţii poate fi recunoscută peste veacuri, nu-i de trebuinţă să tânjeşti după recunoaşterea imediată.

Trebuie să ai un scop în viaţă şi să laşi rezultatele pe seama marii legi a universului. Petrece fiece zi în contemplare paşnică.

   ~ Zen - Cele mai frumoase scrieri, culese de Paul Reps şi Nyogen Senzaki, Ed. Humanitas, 2009

14 dec 2010

Şi o reflecţie despre prietenie:

În legătură cu ultimele scrisori primite din ţară. Şi prieteniile îşi au viaţa lor. Durează atât timp cât sunt necesare creşterii a două suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ţi mai spune nimic, şi nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârşit. Sunteţi acum, unul faţă de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauţi alte organisme, alte suflete, în prezenţa cărora să vă puteţi deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experienţe de tot felul.

O prietenie care durează o viaţă întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă supravieţuire, simplă obişnuinţă şi atunci e tristă şi neinteresantă. Dar poate să fie şi o "căsătorie spirituală", un miracol propriu-zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste graniţele omenescului.

~~~ Mircea Eliade, India - Biblioteca Maharajului - Şantier, Ed. Humanitas, 2008.

8/12/2010

Un războinic pe nume Nobushige s-a dus la Hakuin şi l-a întrebat:
- Există cu adevărat Raiul şi Iadul?
- Cine eşti? l-a întrebat Hakuin.
- Sunt samurai, a răspuns el.
- Tu, războinic?! A exclamat Hakuin. Ce soi de cârmuitor te-ar ţine ca păzitor? La chip eşti aidoma unui cerşetor.
Nobushige s-a mâniat aşa de tare, că a dat să-şi scoată sabia din teacă, dar Hakuin a continuat:
- A, deci ai o sabie! Arma ta probabil că e prea proastă ca să-mi taie capul.
Când Nobushige şi-a scos sabia, Hakuin a zis:
- Aici se deschide poarta Iadului!
La aceste cuvinte, samuraiul, dându-şi seama de stăpânirea maestrului, şi-a pus sabia în teacă şi s-a înclinat.
- Aici se deschide poarta Raiului, a zis Hakuin.

   ~ Zen - Cele mai frumoase scrieri, culese de Paul Reps şi Nyogen Senzaki, Ed. Humanitas, 2009

2 dec 2010

Doi călugări vorbeau despre un steag. Unul a zis:
- Steagul se mişcă.
Celălalt a zis:
- Vântul se mişcă.
S-a nimerit taman atunci să treacă pe acolo cel de-al şaselea patriarh, care le-a spus:
- Nu vântul, nu steagul; mintea se mişcă.

   ~ Zen - Cele mai frumoase scrieri, culese de Paul Reps şi Nyogen Senzaki, Ed. Humanitas, 2009

25/11/2010

470.
Din tot ce e - te-alegi doar c-o poveste.
Şi tot ce e - dispare fără veste.
Închipuie-ţi atunci că tot ce este - nu-i,
Şi tot ce nu-i în astă lume - este.


471. Nu râvni plăceri, căci viaţa trece-n pripă.
Pulberea - din praf de crai se infiripă.
Chipul lumii ca şi-al vieţii pieritoare
e doar vis şi nălucire de o clipă.


~ extras din 500 de catrene de Omar Khayyam, traducere din persană de Otto Starck.

6 octombrie 2010

Întrebare: Cum pot ajuta pe altcineva în problemele lui?

Maharshi: Ce sunt vorbele acestea despre altcineva? Nu există decât Unul. Încearcă să realizezi că nu există niciun eu, niciun tu, niciun el, numai unul Sinele care este totul. Când crezi în problema altuia, crezi în ceva din afara Sinelui. Vei ajuta cel mai bine pe cineva realizând unitatea tuturor lucrurilor mai degrabă decât prin activitate în lumea înconjurătoare.

~ Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988

03/09/2010

Buddha a spus:
   Pentru mine, rangul regilor şi cârmuitorilor nu e mai mult decât firele de praf. În ochii mei, mormanele de aur şi de nestemate sunt la fel cu cărămizile şi pietrişul. Privesc cele mai frumoase veşminte de mătase ca pe nişte cârpe zdrenţuite. Văd nenumăratele lumi ale universului ca pe semincioare de fructe, şi cel mai mare lac din India ca pe o picătură de ulei de pe piciorul meu. Pentru mine învăţăturile lumii sunt trucuri de magicieni. Deosebesc cea mai înaltă concepţie a emancipării ca pe un brocart auriu dintr-un vis şi privesc calea sfântă a celor iluminaţi ca pe florile care se ivesc în ochii cuiva. Văd meditaţia ca pe un stâlp al unui munte, Nirvana ca pe un coşmar din timpul zilei. În ochii mei împărţirea în drept şi nedrept este dansul şerpuit al unui dragon, iar apariţia şi stingerea credinţelor nu-s decât urmele lăsate de cele patru anotimpuri.

   ~ Zen - Cele mai frumoase scrieri, culese de Paul Reps şi Nyogen Senzaki, Ed. Humanitas, 2009

26 august 2010

Întrebare: Care sunt primii paşi în practica spirituală?

Maharshi: La început oamenilor trebuie să li se spună că nu sunt corpul deoarece ei cred că sunt doar corpul, pe când ei sunt atât trupul cât şi toate celelalte. Corpul nu-i decât o parte. Aspirantul trebuie să ştie asta ferm. El trebuie mai întâi să discearnă chit (înzestrat cu simţire) de jada (neînsufleţit) şi să rămână doar ceea ce e simţitor. Mai târziu, lasă-l să realizeze că jada nu e altceva decât chit. Aceasta înseamnă discriminare. Viveka iniţială trebuie să dăinuiască până la capăt, rodul ei fiind moksha.

~ Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988

17/08/2010

Întrebare: Care este scopul a toată suferinţa şi a răului din lume?

Maharshi: Întrebarea ta este ea însăşi o consecinţă a suferinţei. Dacă nu ar fi fost suferinţa, ai fi pus întrebarea? Cu excepţia jnanin-ilor, toţi, de la rege la ţăran, experimentează o anumită cantitate de durere. Chiar şi în cazurile în care aceasta pare să fie absentă, nu e decât o chestiune de timp - mai devreme sau mai târziu va veni. De asemenea, poţi să nu chestionezi durerea sau pe Dumnezeu de la prima lovitură, dar e probabil că de la cincea o vei face. Am luat acest vehicol (trupul) cu scopul de a ne cunoaşte starea noastră adevărată.

~ Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988

30 iulie 2010

Maharshi (despre munca socială):

Îndreaptă-ţi toate scopurile, aspiraţiile şi dorinţele înspre servirea umanităţii iar planurile de reformare a lumii lasă-le pe seama Puterii Universale care susţine universul. Ea nu este neştiutoare. Va înfăptui ceea ce e necesar. Abandonează simţul "Eu fac aceasta." Descotoroseşte-te de egoism. Nu gândi că tu eşti cel care înfăptuieşte vreo reformă. Abandonează scopurile acestea şi lasă-l pe Dumnezeu să se îngrijească de ele. După ce te vei fi eliberat de egoism, Dumnezeu te poate folosi ca instrument în îndeplinirea acestora, diferenţa constând în aceea că nu vei fi conştient de efectuarea lor; Infinitul va lucra prin tine şi nu va putea surveni niciun fel de venerare de sine care să contamineze munca. Altminteri există dorinţa de nume sau faimă şi atunci vei servi sinele personal mai degrabă decât umanitatea.

~ Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988.

22/07/2010

Maharshi: Să ai iubire cu compasiune pentru ceilalţi însă păstreaz-o în secret; nu o etala şi nici nu vorbi despre ea. Dacă dorinţele îţi sunt împlinite, nu te exalta iar dacă eşti frustrat, nu fi dezamăgit. Exaltarea poate fi amăgitoare; trebuie ţinută sub control, întrucât bucuria iniţială poate sfârşi în durere. La urma urmei, indiferent ce se întâmplă, tu rămâi neafectat, exact aşa cum eşti.

~ Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988.

15 iulie 2010

Maharshi: (unei contese europene care, la plecare, îi ceruse binecuvântarea)

Nu pleci nicăieri în afara Prezenţei eterne, aşa cum preferi să-ţi imaginezi. Prezenţa este peste tot. Corpul se deplasează dar el nu părăseşte niciodată Prezenţa unică. Nimeni nu poate fi în afara privirii Prezenţei supreme. Aşa cum tu identifici pe Bhagavan cu un înveliş corporal şi pe tine însăţi cu un altul, consideri că sunt două entităţi separate şi spui că vei pleca de aici. Oricare ar fi locul unde te vei găsi, nu vei putea să mă părăseşti. Voi ilustra aceasta prin exemplul următor: Imaginile se derulează pe un ecran de cinema, dar ecranul se mişcă? Nu. Prezenţa eternă este ecranul; tu, eu şi ceilalţi suntem imaginile. Indivizii se pot deplasa, dar Sinele niciodată.

Înţeleptul de la Arunachala, Ed. Herald.

08/07/2010

în adâncul trupului meu este o lumină
ce-mi face duhul veşnic, nepieritor şi înţelept
şi cu el se-ntoarnă la al său Stăpân
iar trupul se destramă în ţărână

Al-Hallag, Divan, Ed. Herald, Bucureşti.

26 iunie 2010

sunt eu sau eşti Tu? ar însemna să fim doi dumnezei
departe de mine să spun că eşti doi
în neantul meu eşti Tu pe vecie
şi totul meu faţă de tot ce este înseamnă două chipuri
unde-i sinele Tău separat de mine pe care-l căutam?
căci sinele meu s-a arătat când unde n-a mai existat
unde este chipul Tău pe care îl caut
în străfundul inimii şi-n adâncul privirii?
între mine şi Tine există un eu ce mă sufocă
aşa că îndepărtează-l pe eu dintre noi

Al-Hallag, Divan, Ed. Herald, Bucureşti.

15/06/2010

Şi cine doreşte să vadă mereu unde pune piciorul pentru a se odihni şi nu trece dincolo de tărâmul raţiunii şi al simţirii, nu va intra niciodată în iatacul secret al ştiinţei mistice, chiar dacă, prin lectură, inteligenţa sa o va gusta şi savura din exterior.

***

Ce fericit vei fi dacă nu vei avea altă grijă decât să mori în sinea ta! Atunci nu numai că vei ieşi învingător asupra duşmanilor, ci şi asupra ta însuţi, victorie în care vei găsi cu siguranţă dragostea pură, înliniştirea desăvârşită şi dumnezeiasca înţelepciune. Este cu neputinţă ca un om să poată simţi şi trăi mistic, în simpla înţelegere a înţelepciunii dumnezeieşti şi infuse, dacă nu moare mai întâi în sinea lui, prin totala negare a simţirii sale şi-a apetitului raţional.

Miguel de Molinos, Ghid spiritual, Ed. Humanitas

5 iunie 2010

Omul se poate mândri cu o rudenie înaltă: o Fiinţă infinit mai mare decât mama a legănat copilăria lui. Şi poate atinge această cunoaştere pe calea înţelepciunii.

În timpurile îndepărtate ale primei sale existenţe, omul jurase credinţă Creatorului său şi umbla înconjurat de lumină pe urma zeilor. Azi nu mai ascultă decât de această lume pământească, care îl îmbie la o acţiune materială: dar există Înţelepţi care nu şi-au uitat jurământul de pe vremuri şi acest jurământ de credinţă va fi din nou amintit oamenilor la timpul cuvenit.

Există în om un element nepieritor: acolo locuieşte adevăratul Eu. Îl neglijează aproape cu desăvârşire, dar această nebăgare în seamă nu strică şi nu tulbură cu nimic esenţa din care e alcătuit. Omul poate chiar să-l uite cu totul, şi să adoarmă în legănarea simţurilor, dar în ziua în care se va trezi şi va întinde braţele adevăratului Eu, îşi va aminti îndată cine e şi totodată îşi va recâştiga sufletul.

Omul nu se preţuieşte la adevărata sa valoare pentru că a uitat că e de natură divină. Îi este mai uşor să se alăture părerii comune, în timp ce ar putea, dacă ar vrea, să găsească în el însuşi certitudinea, în miezul fiinţei lui unde domneşte Spiritul. Sfinxul nu are privirile, aşa cum se crede, întoarse spre orizonturi pământeşti, ci spre contemplare interioară. Enigma surâsului lui e în cunoaşterea de sine însuşi.

~ Paul Brunton, India secretă

01/06/2010

Bhagavan nu încuraja niciodată oamenii care veneau la el şi care începeau să îşi mărturisească păcatele. Nu le dădea voie să continue, ci îi oprea spunându-le să nu stăruiască asupra trecutului ci să descopere cine erau atunci, în prezent. Ideea era că nu fapta este ceea ce contează, ci ataşamentul faţă de aceasta. Stăruind retrospectiv asupra ei era lucrul cel mai rău pe care puteau să-l facă. Acesta însuşi este ataşament.

~ Sadhu Arunachala (Major A.W. Chadwick), A Sadhu's Reminiscences of Ramana Maharshi

27 mai 2010

Gnothi Seauton – Cunoaşte-te pe tine însuţi. Cuvintele acestea erau înscrise deasupra intrării în templul lui Apollo din Delphi, locul Oracolului sacru. În Grecia antică, oamenii veneau la Oracol în speranţa că vor afla ce le pregătise destinul sau cum să procedeze într-o anumită situaţie. Probabil că majoritatea celor care veneau aici citeau cuvintele acelea în timp ce intrau în clădire fără să realizeze că ele făceau trimitere la un adevăr mai profund decât orice le-ar fi putut spune Oracolul. Poate că nu realizau nici că, indiferent cât de mare era dezvăluirea sau de exactă informaţia pe care o primeau, în ultimă instanţă aceasta s-ar fi dovedit fără folos, nu i-ar fi cruţat de nefericire ulterioară şi de o suferinţă creată de sine, dacă ei n-ar fi reuşit să găsească adevărul ascuns în porunca aceea – Cunoaşte-te pe tine însuţi. Implicaţia cuvintelor respective este aceea că, înainte de a pune orice altă întrebare, trebuie rostită întrebarea fundamentală a vieţii voastre: Cine sunt eu?

Oamenii inconştienţi – şi mulţi rămân inconştienţi, captivi în egoul lor de-a lungul întregii vieţi – vă vor spune repede cine sunt: numele lor, ocupaţia, istoria lor personală, forma sau starea corpului lor şi orice alte lucruri sau noţiuni cu care se identifică. Alţii pot părea mai evoluaţi, considerând că sunt suflet nemuritor sau spirit divin. Dar se cunosc ei cu adevărat pe ei înşişi sau doar au adăugat conţinutului minţii lor nişte concepte cu rezonanţă spirituală? Cunoaşterea de sine merge mult mai în profunzime decât adoptarea unui sistem de idei sau credinţe. Ideile şi credinţele spirituale pot în cel mai bun caz să funcţioneze ca indicatoare utile, dar prin ele însele rareori au puterea de a îndepărta conceptele fundamentale referitoare la cine credeţi că sunteţi, concepte bine stabilite în voi, ce fac parte din condiţionarea minţii umane. A vă cunoaşte în profunzime nu are nimic de-a face cu ideile care plutesc încoace şi-ncolo prin mintea voastră. A vă cunoaşţe pe voi înşivă înseamnă a fi înrădăcinaţi în Fiinţă, nu rătăciţi în minte.

~ extras din Eckhart Tolle, Un pământ nou – Trezirea conştiinţei umane, Curtea Veche Publishing, 2009. Traducere de Carmen Neacşu.

22/05/2010

Cuvântul „eu" poate fi expresia celei mai mari erori sau a celui mai mare adevăr, în funcţie de modul în care este folosit. În utilizarea sa convenţională, cuvântul acesta nu este doar unul dintre cele mai frecvente (împreună cu înruditele „mie", „al meu/a mea" sau „însumi/însămi"), ci şi unul dintre cele mai amăgitoare. În limbajul de fiecare zi, „eu" exprimă o eroare primordială, o percepţie greşită a ceea ce sunteţi, un sentiment iluzoriu al identităţii. Acesta este egoul. Acest sentiment iluzoriu al sinelui este ceea ce a denumit Albert Einstein – care a avut acces nu doar la profunzimile realităţii spaţiului şi timpului, ci şi ale naturii umane - „iluzie optică a conştiinţei". Sinele acesta iluzoriu devine apoi baza tuturor interpretărilor ulterioare sau, mai bine zis, a interpretărilor greşite ale realităţii, a tuturor proceselor de gândire, interacţiunilor şi relaţiilor. Realitatea voastră devine o reflexie a iluziei iniţiale.

Există însă şi veşti bune: dacă veţi putea conştientiza faptul că iluzia este iluzie, ea se va dizolva. Conştientizarea iluziei semnifică totodată şi sfârşitul ei. Supravieţuirea sa depinde de eroarea pe care o comiteţi luând-o drept realitate. Văzând ceea ce nu sunteţi, realitatea a ceea ce sunteţi se va ivi de la sine.

~ extras din Eckhart Tolle, Un pământ nou – Trezirea conştiinţei umane, Curtea Veche Publishing, 2009. Traducere de Carmen Neacşu.

17 mai 2010

Maharshi: Nimeni, în fond, nu este conştient decât de propriul său Sine. Minune a minunilor! Fiecare ia ceea ce „nu este" drept ceea „ce este" - sau crede că fenomenele sunt separate de Sine. Atâta timp cât există un cunoscător, există tot felul de cunoaşteri. Dar îndată ce cunoscătorul dispare, împreună cu el dispar toate aceste cunoaşteri. Gradul lor de realitate este de acelaşi ordin cu al său.

~ extras din Ramana Maharshi - Înţeleptul de la Arunachala, editura Herald, Bucureşti.

10/05/2010

Sri Ramana: Simţul "eului" aparţine personalităţii, trupului şi creierului. Când un om îşi cunoaşte pentru prima oară Sinele autentic, din adâncurile fiinţei lui irumpe şi-l ia în stăpânire cu totul altceva decât "eul". Acel ceva se află în spatele minţii; e infinit, divin, etern. Unii îl numesc Împărăţia Cerurilor, alţii - suflet, în vreme ce mulţi îi spun Nirvana, iar hinduşii îl denumesc Eliberare, poţi să-i dai orice nume doreşti. Când se întâmplă aceasta, în realitate omul nu s-a pierdut; ci mai degrabă s-a regăsit pe sine însuşi. Dacă nu porneşte în căutarea adevăratului Sine şi până când nu o va face, îndoiala şi nesiguranţa îl vor urma de-a pururi. Cei mai mari regi şi oameni de stat încearcă să-i guverneze pe alţii, în timp ce în inima inimii ei ştiu că nu se pot domina nici pe ei înşişi. Suprema putere o dobândeşte cel ce pătrunde în cea mai mare profunzime a sa....Ce rost are să cunoşti orice altceva când nu ştii încă ce eşti tu însuţi? Oamenii evită această cercetare lăuntrică, dar există oare ceva mai preţios pentru care merită să te zbaţi?

~ extras din Ramana Maharshi sau Calea Cunoaşterii Supreme, de Arthur Osborne, editura Herald, Bucureşti 2003

01 mai 2010

Astfel vom gândi despre această lume trecătoare:
O stea la răsărit, o bulă de aer într-un râu,
O licărire a fulgerului într-un nor de vară,
O lampă ce pâlpâie, o himeră şi un vis.
   (Tathagata)

~ extras din Lama Anagarika Govinda, Calea norilor albi, Editura Herald, Bucureşti,2004.

22/04/2010

 Dl. G.L. Wright: Cum aş putea să-l realizez pe Dumnezeu?

Maharshi: Dumnezeu este o entitate necunoscută. Mai mult, El îţi este exterior pe când Sinele este totdeauna cu tine şi este de fapt tu însuţi. De ce atunci să părăseşti ceea ce îţi este intim pentru a alerga să cauţi ceea ce îţi este străin?

 D. Ce este Sinele?

 M. Sinele este cunoscut de oricine însă nu în mod limpede. Tu exişti dintotdeauna. Faptul de a fi este Sinele. „Eu sunt" este numele lui Dumnezeu. Dintre toate definiţiile lui Dumnezeu, niciuna nu este exprimată mai bine decât cea din Biblie (Exod, 3): „Eu sunt Cel ce sunt". Există alte definiţii, ca Brahmaivaham, Aham Brahmasmi şi Soham. Dar niciuna nu este atât de directă ca numele de Iahveh = Eu Sunt. Fiinţa absolută este ceea ce este. Este Sinele. Este Dumnezeu. Dacă îţi cunoşti Sinele, tu îl cunoşti pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu este altul decât Sinele.

~ extras din Înţeleptul de la Arunachala, Editura Herald, Bucureşti.

15 aprilie 2010

Întrebare: Teozofii, pentru a-şi căuta maeştrii, practică meditaţia.

Maharshi: Maestrul e înlăuntru. Meditaţia e necesară pentru înlăturarea ideii greşite că acesta ar fi în exterior. Dacă Maestrul ar fi un străin a cărui venire o aştepţi, până la urmă şi acesta e menit să dispară. La ce folos atare făptură trecătoare? Totuşi, atâta timp cât te consideri o persoană sau corpul, Maestrul e necesar şi va apare în forma corporală. O dată abolită această identificare eronată, Maestrul se va dovedi a fi Sinele.

~ Din Conscious Immortality – Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988.

08/04/2010

Întrebare: Este posibil un dialog între liderii spirituali din Orient şi cei din Occident? Este India centrul spiritual al lumii?

Maharshi: Spiritul este nelimitat şi fără de formă, la fel este şi centrul spiritual. Nu există decât un singur astfel de centru. În Occident sau în Orient, centrul nu poate fi diferit; nu poate fi localizat într-un spaţiu anume. Fiind nelimitat, el cuprinde conducătorii, lumea, forţele destructive ori constructive. Vorbeşti de dialog fiindcă te gândeşti la lideri ca fiind fiinţe întrupate. Oamenii spirituali nu sunt persoane fizice, nici nu sunt conştienţi de corpul lor. Ei sunt spirit, nelimitat şi fără de formă. Întotdeauna există între ei unitate. Astfel de întrebări nu pot să apară dacă Sinele e realizat.

~ Din Conscious Immortality – Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988.

29 martie - 3 aprilie 2010

Maharshi:

Tu însuţi eşti sursa fericirii tale, de orice fel ar fi ea, şi nu lucrurile exterioare. Chiar şi atunci când îţi închipui că vreun obiect exterior te-a făcut fericit, greşeşti. Ceea ce s-a întâmplat de fapt este că, inconştient, obiectul te-a întors pentru o clipă către Sinele tău, împrumutând  şi transmiţându-ţi fericirea, care a venit la tine ca o umbră. De ce să nu cercetezi sursa, Sinele, şi să-l realizezi?

~ Din Conscious Immortality – Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988, p. 9.

22- 28 martie 2010

Maharshi: (atunci când i se anunţase moartea cuiva)

Morţii într-adevăr, sunt fericiţi. Ei s-au debarasat de stânjenitoarea lor carapace: corpul lor. Morţii nu plâng, cei care supravieţuiesc plâng pe cei morţi. Oare oamenii se tem să doarmă? Dimpotrivă, somnul este căutat şi, la trezire, fiecare spune că a dormit bine. Fiecare îşi pregăteşte cu grijă patul său pentru a dormi. Ori somnul este o moarte temporară, iar moartea un somn prelungit. De vreme ce omul moare astfel în timp ce trăieşte, el nu trebuie să plângă decesele altora. Existenţa noastră este evidentă, cu sau fără corp fizic, în stare de veghe, vis sau somn fără vise. Atunci de ce să vrei să rămâi înlănţuit în corp? Fie ca omul să găsească Sinele său nemuritor. Atunci el va putea să moară pentru a deveni nemuritor şi fericit.

Înţeleptul de la Arunachala, Editura Herald, Bucureşti. 

15 - 21 martie 2010

Cel care ştie să meargă, nu lasă urme. Cel care ştie să vorbească, nu face greşeli. Cine ştie să socotească, nu foloseşte uneltele de calculat. Cine ştie să închidă uşa, nu foloseşte zăvorul şi închide uşa atât de puternic, încât este cu neputinţă s-o deschizi. Cine ştie să facă legături, nu foloseşte sfoara, ci le leagă atât de trainic, încât e cu neputinţă să le desfaci. De aceea, omul înţelept îi salvează mereu cu pricepere pe oameni şi nu-i părăseşte. El ştie totdeauna să salveze fiinţele, de aceea el nu le părăseşte.

Dao de Jing, din Calea neştiutului Dao, Editura Herald, Bucureşti, 2005, p. 42.

8 - 14 martie 2010

Am auzit că cel care ştie să stăpânească viaţa, mergând pe pământ, nu se teme de rinocer şi de tigru, iar intrând în bătălie, nu se teme de soldaţi înarmaţi. Rinocerul nu are unde să-şi înfigă în el cornul, tigrul nu are unde să pună ghiarele, iar soldaţii nu au unde să-l lovească cu sabia lor. De ce este aşa? Aceasta se întâmplă pentru că moartea nu există pentru el.

Dao de Jing, din Calea neştiutului Dao, Editura Herald, Bucureşti, 2005, p. 53.

01 - 07 martie 2010

Pune-ţi fără întrerupere această întrebare: Cine sunt eu? Analizează Eul până la adâncimile lui cele mai ascunse. Încearcă să găseşti punctul unde începe gândul Eu. Caută mai departe, urmează-ţi meditaţia, întoarceţi atenţia înăuntrul dumitale. Într-o zi, roata gândurilor care se învârteşte fără întrerupere te va duce până la punctul unde intuiţia va izvorî spontan din adâncul fiinţei dumitale. Urmeaz-o, opreşte atunci orice gând şi vei atinge ţinta.

~ Paul Brunton, India secretă, Ed. Venus, 1991.

22 - 28 feb 2010

Cuvintele adevărate nu sunt frumoase. Cuvintele frumoase nu merită încredere. Cel bun nu este elocvent. Cel elocvent nu poate fi bun. Cel care ştie nu caută să dovedească, cel care caută să dovedească nu ştie.

Înţeleptul nu acumulează nimic. Cu cât face el mai mult pentru oameni, cu atât capătă mai mult. Cu cât le dă mai mult oamenilor, cu atât se îmbogăţeşte el mai mult. Dao ceresc aduce tuturor fiinţelor folos şi nu le dăunează. Dao al omului înţelept este acţiunea fără luptă.

~ Dao de Jing, LXXXI, Calea neştiutului Dao, Ed. Herald, Bucureşti, 2005, p. 68

11 - 21 feb 2010

5. Devot: Introspecţia este numai un mijloc pentru înlăturarea credinţei false în existenţa ca trup fizic sau este de asemenea mijlocul pentru înlăturarea credinţei false în existenţa sub forma corpului subtil şi a celui cauzal?

Maharshi: Prin corpul grosier subzistă şi celelalte corpuri. În falsa credinţă de forma „Eu sunt corpul" sunt incluse toate cele trei corpuri constând din cele cinci învelişuri. Şi distrugerea credinţei false de existenţă a sinelui ca trup fizic este totodată şi distrugerea credinţei false constând în identificarea sinelui cu celelalte corpuri.

~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed. Ţie, Bucureşti 2004, pp. 16. Traducere: Elena Liliana Popescu.

27 ian - 10 feb 2010

3. Cum trebuie cineva să întrebe: "cine sunt eu?"

Maharshi: Acţiuni ca "plecarea" şi "sosirea" aparţin doar corpului fizic. Şi astfel, când se spune: "eu am mers; eu am venit", se subînţelege în mod obişnuit că trupul este "Eul". Dar putem oare afirma că trupul este "Eul" conştient, deşi acest corp fizic nu era înainte de a fi născut, corp constituit din cele cinci elemente, inexistent în starea de somn profund şi devenind un cadavru când moare? Putem afirma despre acest corp care este inert ca un trunchi de copac că străluceşte ca "Eu-Eu"? Aşadar, "Eul" conştient care la început apare identificat cu corpul, se identifică totodată cu trufia, egocentrismul, neştiinţa, iluzia, impuritatea, şi sufletul individual. Putem oare rămâne la această stare de lucruri fără a o cerceta mai profund? Oare nu pentru regăsirea noastră prin introspecţie toate scripturile spun că distrugerea orgoliului înseamnă eliberarea (mukti)? Aşadar, dându-i corpului fizic numai accepţiunea de trup şi neatribuindu-i calitatea de "Eu" trebuie să cercetăm cu toată pătrunderea astfel: „Acum, ce este de fapt ceea ce se manifestă ca Eu?" Atunci va străluci în inimă o anume iluminare inexplicabilă prin cuvinte a ceea ce este adevăratul Eu ("Eu-Eu"). Adică, acolo va străluci prin voinţa proprie conştiinţa pură care este nelimitată şi unică, limitarea şi multele gânduri ivite dispărând. Dacă îţi păstrezi calmul fără a abandona aceasta (experienţa), egoismul simţului individual sub forma "Eu sunt corpul" vor fi complet distruse şi la sfârşit, gândul final a ceea ce este "Eul" de asemenea se va stinge asemenea focului care arde camforul. Marii înţelepţi şi scripturile spun că numai aceasta este eliberarea.

~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed. Ţie, Bucureşti 2004, pp. 13-14. Traducere: Elena Liliana Popescu.

18 - 26 ian 2010

10.  Stăpânul Universului este Nenumit, mai subtil decât subtilul, suprem şi fără de pată, dincolo de simţuri, minte ori intelect.

11. Acolo unde [El] există în mod natural (sahaja),
     Cum ar putea exista acolo un "eu",
     Cum ar putea exista acolo un "tu" sau
     Cum ar putea exista acolo Universul (cara-acara).

12. Acea Conştiinţă care a fost descrisă ca fiind aidoma văzduhului, aceea este cu adevărat asemănătoare văzduhului, fiind lipsită de imperfecţiuni, atotcunoscătoare şi cu adevărat deplină.

13. [El] nu se mişcă pe pământ;
     [El] nu este purtat de vânt;
     [El] nu este acoperit de apă;
     [El] nu se află în mijlocul focului.

14. Spaţiul este pe de-a-ntregul pătruns de El, Dar El nu este pătruns de nimic. El se află şi în exterior şi în interior, detaşat şi neîntrerupt.


~ Avadutha Gita II. Din Dattatreya, p. 161. Ed. Herald, Bucureşti, 2004.

11 - 17 ian 2010

1. Discipolul: Maestre! Care este mijlocul de a obţine starea de fericire eternă lipsită pentru totdeauna de suferinţă?

Maestrul: În afară de ceea ce afirmă Veda că acolo unde este trup este şi durere mai este de asemenea şi experienţa directă a fiecărui om; prin urmare trebuie să pătrunzi prin introspecţie în adevărata natură dintotdeauna imaterială şi să rămâi asemenea ei. Acesta este mijlocul pentru obţinerea acestei stări.

2. D.: Ce se înţelege prin afirmaţia că trebuie să pătrunzi prin introspecţie în adevărata ta natură şi s-o înţelegi?

M.: Experienţe de genul „Eu am mers", "eu am venit", "eu am fost", "eu am făcut" se petrec în modul obişnuit pentru oricine. Din aceste experienţe oare nu reiese că "Eul" conştient este subiectul acestor acţiuni diferite? Pătrunzând în adevărata natură a "Eului" conştient şi rămânând asemenea Lui, iată calea de a înţelege prin introspecţie adevărata ta natură.


~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed. Ţie, Bucureşti 2004, p. 13. Traducere: Elena Liliana Popescu.

3- 10 ian 2010

2. Înţeleptul este acela al cărui intelect nu este rănit de dorinţe, care-i răbdător, politicos, pur, lipsit de avere, indiferent, care mănâncă moderat, care-i liniştit, stabil şi al cărui adăpost este Eu.

3. Înţeleptul, care are o conştiinţă profundă, este vigilent, calm, posesor al celor şase calităţi (guna), este modest, respectuos, competent, compătimitor,

4. milostiv, nonviolent, suportă calm toate fiinţele, este esenţa adevărului, suflet ireproşabil, acelaşi în toate şi binefăcător.


~ Avadhuta Gita, partea a VIII-a, din Dattatreya, Cântul eliberatului, p. 199, Ed. Herald, Bucureşti 2004.