| |
ISSN 1565-8937
Home
|
Meditaţia
săptămânii - Arhiva
|
|
|
01 - 07 martie 2010
Pune-ţi fără întrerupere această întrebare: Cine sunt eu?
Analizează Eul până la adâncimile lui cele mai ascunse. Încearcă
să găseşti punctul unde începe gândul Eu. Caută mai
departe, urmează-ţi meditaţia, întoarceţi atenţia
înăuntrul dumitale. Într-o zi, roata gândurilor care se învârteşte
fără întrerupere te va duce până la punctul unde intuiţia
va izvorî spontan din adâncul fiinţei dumitale. Urmeaz-o, opreşte
atunci orice gând şi vei atinge ţinta.
~ Paul Brunton, India secretă, Ed.
Venus, 1991.
|
|
|
22 - 28 feb 2010
Cuvintele adevărate nu sunt frumoase. Cuvintele frumoase
nu merită încredere. Cel bun nu este elocvent. Cel elocvent nu poate fi
bun. Cel care ştie nu caută să dovedească, cel care
caută să dovedească nu ştie.
Înţeleptul nu acumulează nimic. Cu cât face el mai
mult pentru oameni, cu atât capătă mai mult. Cu cât le dă mai
mult oamenilor, cu atât se îmbogăţeşte el mai mult. Dao
ceresc aduce tuturor fiinţelor folos şi nu le dăunează. Dao
al omului înţelept este acţiunea fără luptă.
~ Dao de Jing, LXXXI, Calea neştiutului
Dao, Ed. Herald, Bucureşti, 2005, p. 68
|
|
|
11 - 21 feb 2010
5. Devot: Introspecţia este numai un mijloc pentru înlăturarea
credinţei false în existenţa ca trup fizic sau este de asemenea
mijlocul pentru înlăturarea credinţei false în existenţa sub
forma corpului subtil şi a celui cauzal?
Maharshi: Prin corpul grosier subzistă şi celelalte corpuri.
În falsa credinţă de forma „Eu sunt corpul" sunt incluse toate cele
trei corpuri constând din cele cinci învelişuri. Şi distrugerea
credinţei false de existenţă a sinelui ca trup fizic este
totodată şi distrugerea credinţei false constând în
identificarea sinelui cu celelalte corpuri.
~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed.
Ţie, Bucureşti 2004, pp. 16. Traducere: Elena Liliana Popescu.
|
|
|
27 ian - 10 feb 2010
3. Cum trebuie cineva să întrebe: "cine sunt eu?"
Maharshi: Acţiuni ca "plecarea" şi "sosirea" aparţin doar
corpului fizic. Şi astfel, când se spune: "eu am mers; eu am venit", se
subînţelege în mod obişnuit că trupul este "Eul". Dar putem oare
afirma că trupul este "Eul" conştient, deşi acest corp fizic nu
era înainte de a fi născut, corp constituit din cele cinci elemente,
inexistent în starea de somn profund şi devenind un cadavru când moare?
Putem afirma despre acest corp care este inert ca un trunchi de copac că
străluceşte ca "Eu-Eu"? Aşadar, "Eul" conştient care la
început apare identificat cu corpul, se identifică totodată cu
trufia, egocentrismul, neştiinţa, iluzia, impuritatea, şi
sufletul individual. Putem oare rămâne la această stare de lucruri
fără a o cerceta mai profund? Oare nu pentru regăsirea
noastră prin introspecţie toate scripturile spun că distrugerea
orgoliului înseamnă eliberarea (mukti)? Aşadar, dându-i
corpului fizic numai accepţiunea de trup şi neatribuindu-i calitatea
de "Eu" trebuie să cercetăm cu toată pătrunderea astfel:
„Acum, ce este de fapt ceea ce se manifestă ca Eu?" Atunci va
străluci în inimă o anume iluminare inexplicabilă prin cuvinte a
ceea ce este adevăratul Eu ("Eu-Eu"). Adică, acolo va străluci
prin voinţa proprie conştiinţa pură care este
nelimitată şi unică, limitarea şi multele gânduri ivite
dispărând. Dacă îţi păstrezi calmul fără a
abandona aceasta (experienţa), egoismul simţului individual sub forma
"Eu sunt corpul" vor fi complet distruse şi la sfârşit, gândul final
a ceea ce este "Eul" de asemenea se va stinge asemenea focului care arde
camforul. Marii înţelepţi şi scripturile spun că numai
aceasta este eliberarea.
~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed.
Ţie, Bucureşti 2004, pp. 13-14. Traducere: Elena Liliana Popescu.
|
|
|
18 - 26 ian 2010
10. Stăpânul Universului este Nenumit, mai subtil decât
subtilul, suprem şi fără de pată, dincolo de simţuri,
minte ori intelect.
11. Acolo unde [El] există în mod natural (sahaja),
Cum ar putea exista acolo un "eu",
Cum ar putea exista acolo un "tu" sau
Cum ar putea exista acolo Universul (cara-acara).
12. Acea Conştiinţă care a fost descrisă ca fiind aidoma
văzduhului, aceea este cu adevărat asemănătoare
văzduhului, fiind lipsită de imperfecţiuni,
atotcunoscătoare şi cu adevărat deplină.
13. [El] nu se mişcă pe pământ;
[El] nu este purtat de vânt;
[El] nu este acoperit de apă;
[El] nu se află în mijlocul focului.
14. Spaţiul este pe de-a-ntregul pătruns de El, Dar El nu este
pătruns de nimic. El se află şi în exterior şi în interior,
detaşat şi neîntrerupt.
~ Avadutha Gita II. Din Dattatreya, p. 161. Ed. Herald,
Bucureşti, 2004.
|
|
|
11 - 17 ian 2010
1. Discipolul: Maestre! Care este mijlocul de a obţine starea de
fericire eternă lipsită pentru totdeauna de suferinţă?
Maestrul: În afară de ceea ce afirmă Veda că acolo
unde este trup este şi durere mai este de asemenea şi experienţa
directă a fiecărui om; prin urmare trebuie să pătrunzi prin
introspecţie în adevărata natură dintotdeauna imaterială
şi să rămâi asemenea ei. Acesta este mijlocul pentru
obţinerea acestei stări.
2. D.: Ce se înţelege prin afirmaţia că trebuie să
pătrunzi prin introspecţie în adevărata ta natură şi
s-o înţelegi?
M.: Experienţe de genul „Eu am mers", "eu am venit", "eu am fost",
"eu am făcut" se petrec în modul obişnuit pentru oricine. Din aceste
experienţe oare nu reiese că "Eul" conştient este subiectul
acestor acţiuni diferite? Pătrunzând în adevărata natură a
"Eului" conştient şi rămânând asemenea Lui, iată calea de a
înţelege prin introspecţie adevărata ta natură.
~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed.
Ţie, Bucureşti 2004, p. 13. Traducere: Elena Liliana Popescu.
|
|
|
3- 10 ian 2010
2.
Înţeleptul este acela al cărui intelect nu este rănit de
dorinţe, care-i răbdător, politicos, pur, lipsit de avere,
indiferent, care mănâncă moderat, care-i liniştit, stabil
şi al cărui adăpost este Eu.
3. Înţeleptul, care are o conştiinţă profundă, este
vigilent, calm, posesor al celor şase calităţi (guna),
este modest, respectuos, competent, compătimitor,
4. milostiv, nonviolent, suportă calm toate fiinţele, este
esenţa adevărului, suflet ireproşabil, acelaşi în toate
şi binefăcător.
~ Avadhuta Gita, partea a VIII-a, din Dattatreya,
Cântul eliberatului, p. 199, Ed. Herald, Bucureşti 2004.
|
|
|
21 - 27 dec 2009
Guru e cel ce sălăşluieşte necurmat în abisurile Sinelui.
Nu face niciodată distincţie între sine şi ceilalţi şi
e complet eliberat de falsele noţiuni discriminatorii după care el ar
fi Iluminatul sau Eliberatul, iar ceilalţi vegetează în sclavie ori
în bezna ignoranţei. Tăria şi autocontrolul său nu pot fi
nicicând zdruncinate de circumstanţe externe; nimic nu-l va mai tulbura.
Arthur Osborne,
Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme,
Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere:
Simona-Grazia Dima.
|
|
|
1- 6 dec 2009
Trebuie să înfăptuim non-acţiunea, să respectăm
liniştea şi să gustăm ceea ce este fără gust.
Ceea ce e mare este alcătuit din părticele mărunte, iar ceea ce
e mult din părticele mici. La ură trebuie să răspundem prin
bine. Înfrângerea a ceea ce e greu începe cu ceea ce e uşor, realizarea
unei opere mari începe cu ceea ce e mic, deoarece în lume o operă grea
este formată dintr-una uşoară, iar una mare dintr-una mică.
De aceea, înţeleptul începe întotdeauna opera nu de la ceea ce este mare,
şi prin aceasta el săvârşeşte o operă mare. Cine
făgăduieşte mult, nu merită încredere. Unde sunt multe
lucrări uşoare, acolo sunt şi multe grele. De aceea, omul
înţelept se cufundă în dificultăţi şi, drept urmare,
acestea nu-l copleşesc.
Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. LXIII, p. 61, Ed.
Herald, Bucureşti, 2005.
|
|
|
23 - 30 nov 2009
Cel care cunoaşte oamenii este înţelept. Cel care
se cunoaşte pe sine este luminat. Cel care învinge oamenii e puternic. Cel
care se învinge pe sine este foarte puternic. Cel care cunoaşte
îndestularea e bogat.
Cel care acţionează cu perseverenţă are
voinţă. Cel care nu-şi pierde natura este veşnic. Cel care
a murit, dar nu este uitat, e nemuritor.
Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. XXXIII, p. 45, Ed.
Herald, Bucureşti, 2005.
|
|
|
18 - 22 nov 2009
Cine s-a ridicat în vârful picioarelor nu poate sta mult. Cine face paşi mari nu poate merge mult. Cine se scoate singur în evidenţă, nu străluceşte. Cine se laudă singur, nu va câştiga gloria. Cine atacă, nu obţine succesul. Cine se înalţă singur nu poate deveni mai mare peste alţii. Plecând de la dao, toate acestea se cheamă dorinţă inutilă şi purtare nefolositoare. Pe acestea le urăsc toate fiinţele. De aceea, omul care posedă dao nu o face.
Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. XXV, p. 40, Ed. Herald, Bucureşti, 2005.
|
|
|
28 oct - 7 nov 2009
Cerul şi pământul au o durată infinită. Cerul şi pământul au o durată infinită, deoarece ele nu există pentru sine. Iată pentru ce ele pot dura la infinit.
De aceea, omul înţelept cedează locul altora, arătându-se astfel superior oamenilor. El nu-şi precupeţeşte viaţa şi, prin aceasta, viaţa lui se menţine. Oare aceasta nu se întâmplă pentru că înţeleptul neglijează interesele personale şi, prin aceasta, interesele sale personale se înfăptuiesc?
Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. VII, p. 31, Ed. Herald, Bucureşti, 2005.
|
|
|
31 august - 6 septembrie 2009
Cineva a pus o întrebare despre natura percepţiei.
Maharshi:
Indiferent de starea în care eşti, percepţiile ţin de acea stare. Explicaţia
constă în aceea că în starea de veghe (jagrat), corpul fizic percepe nume
şi forme materiale; în swapna (starea de vis), corpul mental percepe
creaţiile mentale în nenumăratele lor forme şi nume; în sushupti (somn
profund fără vise), identificarea cu corpul fiind inexistentă, nu există
percepţii; asemenea este şi starea Transcedentală în care identitatea cu Brahman
pune omul în armonie cu tot şi nu mai există nimic altceva în afara Sinelui.
(Talks with Sri Ramana Maharshi, Talk 2.)
|
|
|
17 - 23 august 2009
Maharshi: De ce îmi oferă oamenii daruri? Ţin eu oare să le primesc? Chiar dacă le-aş refuza, oamenii ar insista să le accept. Din ce motiv? Dacă accept un cadou, eu trebuie să mă adaptez exigenţelor donatorului. Un cadou este analog cu momeala folosită pentru a prinde peşte. Oare pescarul se îngrijeşte cu adevărat să hrănească peştele cu momeala sa? Nu. El urmăreşte mai degrabă să se hrănească el însuşi cu peştele.
|
|
|
3 - 9 august 2009
Deşi corpul real este în Sine,
Cel ce gândeşte că Sinele
E înăuntrul corpului inert, este asemeni
Aceluia ce crede că imaginile
De pe ecran sunt baza, în loc să înţeleagă
Că ele-s doar proiecţii, suportul fiindu-le ecranul.
Poeme, Cinci strofe despre Sine, Strofa 3, de Sri Ramana
Maharshi, Ed. Ţie, Bucureşti, 2004, p. 96. Traducere de Elena
Liliana Popescu.
|
|
|
20 - 26 iulie 2009
Cel ce îşi uită Sinele
Luând drept Sine corpul,
Şi vieţi fără de număr renaşte,
E-asemeni celui ce-n vis străbate lumea.
Şi pentru a fi Sinele ar trebui
Numai să se trezească din vis.
Poeme, Cinci strofe despre Sine, Strofa 1, de Sri Ramana
Maharshi, Ed. Ţie, Bucureşti, 2004, p.95. Traducere de Elena
Liliana Popescu.
|
|
|
13 - 19 iulie 2009
Se pot efectua toate activităţile cotidiene detaşat, privind ca
pe ceva real doar Sinele. Ar fi greşită presupunerea că,
odată fixat în Sine, cineva nu şi-ar mai putea duce la îndeplinire
datoriile aşa cum se cuvine. El s-ar asemui unui actor: se
costumează, interpretează, chiar simte rolul pe care-l joacă,
dar ştie că în realitate nu e acel personaj, ci cu totul altul. Prin
analogie, de ce te-ar incomoda conştiinţa corporalităţii
tale, odată ce ai deplina siguranţă că nu eşti trupul,
ci Sinele? Nimic din ceea ce întreprinde corpul nu ar trebui să te
clintească din sălăşluirea ta în Sine. O astfel de
statornicire nu va împiedica nicidecum asupra achitării corecte şi
eficiente a oricăror obligaţii trupeşti; după cum nici
statutul real al actorului nu se interferează cu interpretarea pe care o
dă unui rol pe scenă.
Arthur Osborne, Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme,
Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere:
Simona-Grazia Dima.
|
|
|
6 - 13 iulie 2009
Întrebare: În ce sens este fericirea sau beatitudinea (ananda) natura
noastră reală?
Răspuns: Beatitudinea perfectă este Brahman. Pacea
perfectă aparţine Sinelui. Singur acesta există şi este
conştiinţa. Ceea ce noi numim fericire este doar natura Sinelui.
Sinele nu este nimic altceva decât fericire perfectă. Cunoscând acestea
identificaţi-vă cu Sinele şi bucuraţi-vă de
beatitudinea eternă.
Dacă un om gândeşte că fericirea sa este datorată unor
cauze exterioare şi posesiunilor sale, ar trebui să concluzionăm
că fericirea sa ar trebui să crească odată cu
creşterea bunurilor pe care el le deţine şi să diminueze în
aceeaşi proporţie cu scăderea lor. De aceea, dacă el ar fi
lipsit de aceste posesiuni, fericirea sa ar fi anulată. Dar care este
adevărata experienţă a omului? Se conformează ea acestui
punct de vedere?
În starea de somn profund omul este lipsit de posesiunile sale, incluzând în
acestea şi propriul său corp. Şi totuşi, în loc de a fi
nefericit, el este absolut fericit. Fiecare işi doreşte să
doarmă profund. Concluzia este deci că fericirea este inerentă
în om şi nu se datorează unor cauze exterioare. Prin realizarea
Sinelui vom avea acces la acest depozit nesfârşit de fericire
nealterată.
~ din Învătăţurile lui Sri Ramana Maharshi, Editura
Deceneu.
|
|
|
21 - 28 iunie 2009
Fiinţa care îşi identifică propria existenţă cu aceea
a vieţii în corpul fizic luând-o drept „Eu" este ceea ce se chiamă
ego. Sinele, care este Conştiinţă pură, nu are niciun
simţ al egoului. Nici corpul fizic, inert în sine, nu poate avea acest
simţ al egoului. Între acestea două, adică între Sine sau
Conştiinţa pură şi corpul fizic inert, răsare
misterios simţul egoului sau noţiunea de „Eu", hibridul care nu e
nici una nici alta, şi acesta se înalţă ca fiinţa
individuală. Acest ego sau fiinţă individuală este sursa a
tot ce e futil şi de nedorit în viaţă. Prin urmare, trebuie
anihilat prin orice mijloc posibil; atunci Ceea Ce singur este rămâne în
toată strălucirea. Aceasta este Eliberarea sau Iluminarea sau
Realizarea Sinelui.
Arthur Osborne, The Teachings of Ramana Maharshi
|
|
|
15 - 21 iunie 2009
Întâi apare "Eul", şi după aceea "tu" şi "el",
Se vor manifesta de-asemeni.
Va trebui să cauţi Adevărata semnificaţie a Eului.
O dată aflată,
Egoul va dispărea, luând cu el pe toate celelalte,
Topindu-se în conştiinţa perfectă, acolo unde
Sinele singur rămâne, fiind doar Unul.
Sri Ramana Maharshi, Poeme - Ulladu Narpadu (Cele patruzeci de
stanţe despre existenţă), Ed. Ţie, Bucureşti,
2004, versul 14, p. 64. Traducere de Elena Liliana Popescu.
|
|
|
8 - 15 iunie 2009
Corpul nostru îşi primeşte viaţa din vid. Existenţa
pură este semnificaţia frazei: „Forma înseamnă vid". Reversul
acesteia „Vidul înseamnă formă", se referă la faptul că
toate lucrurile se nasc din vid. Cele două aspecte nu trebuie considerate
niciodată ca fiind separate.
1 - 7 iunie 2009
Atunci când se întâmplă ceva neobişnuit, este
ridicol să spui că este vorba de un mister sau de o prevestire.
Eclipsele de soare şi de lună, cometele, norii cu forme ciudate,
zăpada căzută în luna a cincea, fulgerele care cad în luna a
12-a, toate acestea sunt fenomene care se petrec o dată la 50 sau 100 de
ani. Ele sunt rezultatul jocului dintre principiile yin şi yang. Simplul
fapt că soarele răsare la est şi apune la vest ar fi considerat
şi el un mister dacă nu s-ar întâmpla în fiecare zi. Faptul că
se petrec într-adevăr evenimente negative atunci când în lume apar
fenomene naturale neobişnuite se datorează mai degrabă faptului
că oamenii se gândesc la ele, fiind convinşi că se vor întâmpla.
Misterul este creat în propriile lor minţi. Aşteptând dezastrul,
minţile lor îl provoacă.
Misterele sunt atrase întotdeauna de cuvinte.
Yamamoto Tsunetomo, Hagakure - Cartea samurailor,
Editura Mix, Braşov 2008.
|
|
|
10 - 16 mai 2009
Discipol: Eu sunt familist. Este posibil ca cei care duc o
viaţă de familie să obţină eliberarea, şi
dacă da - cum?
Maharshi: Ce înseamnă familia? A cui este familia? Când
răspunsurile la aceste întrebări vor fi aflate, toate celelalte
întrebări vor dispare. Spune-mi, tu eşti cel care este în familie sau
familia este cea care este în tine? Cine eşti tu?
Ramana Maharshi
|
|
|
27aprilie - 3 mai 2009
Toate calităţile bune sau device sunt incluse în jnana
(Cunoaşterea supremă), iar toate laturile rele sau asurice
(rele), în ajnana (ignoranţă). Când Jnana se
instalează, ajnana dispare
complet şi caracteristicile device se instaurează de la sine.
Dacă un om este Jnani, nu poate pronunţa nicio minciună
şi nici comite vreo faptă ignobilă. Fireşte că în
unele cărţi se preconizează cultivarea rând pe rând a
trăsăturilor luminoase ca pregătire pentru Moksha finală
(Mântuirea), dar celor ce parcurg vichara marga sau jnana, sadhana
lor îşi ajunge sieşi pentru a câştiga întreg cortegiul
însuşirilor device; ei nu mai au nevoie de nimic altceva".
Arthur Osborne, Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme,
Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere:
Simona-Grazia Dima.
vichara marga = investigaţia în sine
sadhana = practica spirituală
|
|
|
15 martie - 22 martie 2009
9. Ce este calea investigaţiei de înţelegere a naturii
minţii?
Ceea ce apare ca "Eu" în acest corp este mintea. Dacă se cercetează
unde în corp apare mai întâi gândul "Eu", se descoperă că el se
naşte în Inimă. Acesta e locul originii minţii. Chiar şi
atunci când gândeşti necontenit "Eu, Eu", ajungi în acelaşi loc.
Dintre toate gândurile care răsar în minte, gândul "Eu" este cel
dintâi. Numai după apariţia acestuia vor apare şi celelalte
gânduri. Numai după apariţia pronumelui personal la persoana întâi
vor apare persoanele a doua şi a treia.
Who Am I?, Ramana Maharshi
|
|
|
23 feb - 1 martie 2009
8. Care este natura minţii?
Ceea ce numim "minte" este o putere miraculoasă ce rezidă în Sine. Ea
este cauza apariţiei tuturor gândurilor. În afara gândurilor, acest lucru
numit minte nu există. Aşadar natura minţii este gândul. În
afara gândurilor, entitatea numită lume nu există. În somnul profund
unde nu există gânduri, nu există nici lumea. În starea de veghe
şi în cea de vis în care există gânduri, există şi lumea.
Întocmai cum păianjenul emite firul pânzei din el însuşi şi îl
absoarbe înapoi în el însuşi, la fel mintea proiectează lumea din ea
înseşi şi o absoarbe înapoi în ea înseşi. Când mintea iese din
Sine, apare lumea. Prin urmare, când apare lumea, nu apare Sinele iar când
Sinele străluceşte, lumea e inexistentă. Dacă omul
investighează cu perseverenţă natura minţii, aceasta va
dispare iar Sinele îi va lua locul. Ceea ce numim Sine este Atman.
Mintea există în permanentă dependenţă de ceva grosier,
nefiind de sine stătătoare. Ea este ceea ce se chiamă corp
astral sau suflet (jiva).
Who Am I?, Ramana Maharshi
|
|
|
09-15 feb 2009
Fericirea este înseşi natura Sinelui; fericirea şi Sinele sunt unul
şi acelaşi lucru. Ea nu există în nici un obiect lumesc. Din
ignoranţă ne închipuim că obiectele ne aduc fericirea. Când
mintea se exteriorizează, experiază suferinţă.
Adevărul este că atunci când dorinţele i se împlinesc, revine la
origine şi se bucură de fericirea care e de fapt Sinele. Similar, în
somnul profund, mintea devine introvertită şi se bucură de pura
Fericire a Sinelui. Astfel mintea se mişcă fără încetare,
iese din Sine după care revine.
Umbra pomului este plăcută; în spaţiu deschis căldura e
dogoritoare. Omul care merge prin soare simte răcoarea pomului când se
adăposteşte la umbra lui. Însă cel ce încontinuu trece de la
umbră la soare şi înapoi, trebuie să fie un prost. Un om
înţelept rămâne în permanenţă la umbră. Similar,
mintea celui care cunoaşte adevărul nu îl părăseşte pe
Brahman. Mintea celui ignorant, dimpotrivă, se întoarce către lume,
simţindu-se mizerabil, şi pentru un scurt timp se întoarce la Brahman
să experieze fericirea. De fapt, ceea ce e numită lume nu e decât
gând. Când lumea dispare, ceea ce înseamnă când nu există gânduri,
mintea experiază fericire, iar când lumea apare, experiază
suferinţă.
Who Am I?, Ramana Maharshi
|
|
|
02 - 08 feb 2009
"Cei ce-l adoră pe Dumnezeu în Soare, văd Soarele şi cei ce-l
adoră în lucrurile vii, văd un lucru viu şi cei ce-l adoră
în lucrurile neînsufleţite, văd un lucru neînsufleţit şi
cei ce-l adoră într-o fiinţă unică şi fără
seamăn, îl văd pe Cel ce nu are nimic asemănător Lui. Nu
vă apropiaţi în mod exclusiv de nici o credinţă, altminteri
n-o să mai ajungeţi să percepeţi întreg Adevărul."
~ Ibn Arabi
Jacques de Marquette, Mistica, Editura Herald, Bucureşti
|
|
|
26 ian - 01 feb 2009
Cu nişte lentile puternice, razele soarelui, îndreptate spre lemn, îl pot
face să ardă. În mod similar, practica yoga concentreaza mintea
astfel încât cortina îndoielii şi nesiguranţei să fie
înlăturată, pentru ca lumina adevarului interior să se
manifeste.
Esenţa realizării Sinelui, Înţelepciunea lui Paramahansa
Yogananda, Pro Editură şi Tipografie, 2007,
p. 115.
|
|
|
19 - 25 ian 2009
Paul Brunton: Care este părerea lui Maharshi despre viitorul lumii,
dată fiind perioada critică pe care o traversăm?
Bhagavan: De ce te nelinişteşte viitorul? Nici prezentul nu-l
pricepi cum se cuvine. Vezi-ţi de prezent, că viitorul îşi va
purta singur de grijă.
P.B.: Va intra omenirea într-o nouă eră a prieteniei şi a
colaborării reciproce sau se va scufunda în haos şi războaie?
Bh.: Există Unul care o guvernează şi El are rolul de a
veghea la rosturile ei. Cel ce a creat umanitatea ştie şi cum să
se ocupe de ea. Povara Lumii apasă pe umerii Lui, nu pe ai tăi.
P.B.: Totuşi, privind în jur cu luciditate, e nespus de greu
să depistezi fie şi un locşor oarecare binecuvântat de
milostivirea sa.
Bh.: Aşa cum eşti, aşa e şi omenirea. Dacă nu
te înţelegi pe tine însuţi, ce sens are să vrei să-i
desluşeşti meandrele? O atare temă nici nu e luată în
discuţie de Căutătorii Adevărului. Oamenii îşi
risipesc energia întorcând pe toate feţele probleme analoge. Dă întâi
la iveală Adevărul din inima inimii tale, apoi vei fi mult mai avizat
să descifrezi Adevărul ascuns în spatele nevăzut al lumii din
care tu însuţi faci parte.
Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Arthur
Osborne,
Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere:
Simona-Grazia Dima.
|
|
|
12 - 18 ian 2009
Tu nu eşti decât oglinda, iar El, figura ce stă în faţa ei
Şi-şi proiectează chipul în oglindă.
Doar El e manifest, iar tu, cu adevărat, tu eşti ascuns,
Iubirea pură, ca şi frumuseţea, venind doar de la El,
În tine se revelă. De poţi privi
Atent, într-un târziu zări-vei
Că tot El e oglinda, El, totdeodată,
Cufăr şi comoară. "Eu" şi "Tu"
Nu-şi află locul, nu sunt decât vane şi ireale amăgiri.
(Jami)
Mistica, Jacques de Marquette, Editura Herald,
Bucureşti.
|
|
|
5 - 11 ian 2009
Maestrul se află în interior; meditaţia are ca
ţel eliminarea ideii ivite din necunoaştere, conform căreia el
ar fi în exterior. Dacă cel pe care-l aştepţi ar fi un
străin, el ar dispărea automat, aşa cum a apărut. Ce rost
ar avea o asemenea făptură trecătoare? Dar atâta vreme cât crezi
că eşti o entitate separată sau tot una cu corpul tău,
Maestrul manifestat în afară e necesar şi se va înfiinţa, ca
şi când ar avea un corp. Când încetează autoidentificarea
eronată cu trupul, se clarifică de la sine adevărul că
Maestrul nu e nimeni altul decât Sinele.
Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Arthur
Osborne,
Editura Herald, 2003, Bucureşti.
|
|
|
29 dec 2008- 4 ian 2009
Într-un film, acţiunea pare foarte reală. Dacă te uiţi la
cutia din care se proiectează, vei descoperi că întreaga poveste este
produsă de o singură rază de lumină.
Aşa este şi în marele <film> al creaţiei. Dumnezeu a spus:
<Să fie lumină.> Întregul univers s-a manifestat din raza mare
a luminii cosmice. Acesta este un film cosmic, în multe feluri
asemănător cu cel de la cinema.
Cea mai importantă diferenţă stă într-o anumită
treaptă. Ceea ce vezi la cinema este bidimensional şi este
adevărat numai pentru simţurile văzului şi auzului. Filmul
cosmic este tridimensional, fiind real şi pentru simţul gustului,
mirosului şi al atingerii.
Filmul pe care îl vezi la cinema te poate emoţiona până la râs
şi lacrimi. Cât de captivant este filmul lui Dumnezeu, având în vedere
faptul că are şi simţul adâncimii, deci nu numai două
simţuri, chiar cinci!
Viaţa aceasta nu este mai reală decât un film.
Esenţa realizării Sinelui, Înţelepciunea lui Paramahansa Yogananda,
Pro Editură şi Tipografie, 2007
|
|
|
22 - 28 decembrie 2008
Învaţă să duci o viaţă simplă. Nu te lăsa
împotmolit în această lume de aparenţe. Cu cât viaţa ta e mai
simplă, cu atât mai bine. Practică iubirea şi afecţiunea,
trăieşte în pace cu toţi. Nu te lăsa influenţat de
televiziune sau de ziare. Fii tu însuţi/însăţi. Fă-ţi
viaţa simplă, paşnică. Nu pleca urechea la zvonuri. Nu te
implica în filosofie profundă. Fii binevoitor, umil şi puternic.
Lumea poate părea dură uneori, însă nu o lăsa să te
inducă în eroare. Nu are absolut nicio putere asupra ta. Motivul pentru
care pare grea uneori este pentru că îi permiţi să fie astfel.
Lumea este exact aşa cum o vezi, cum o percepi. Totul nu-i decât
percepţie. Observă doar lumea şi râzi, iar ea va dispare.
Realizează că întotdeauna eşti protejat de Divinitate, ghidat de
Divinitate pentru binele tău suprem. Nu există nimic cu care să
te lupţi, nu există nimic de care să te temi. Totul este bine.
Silence of the Heart, Dialogues with Robert Adams, Acropolis
Books 1999
|
|
|
15-21 decembrie 2008
Ce fericit vei fi dacă nu vei avea altă grijă decât să mori
în sinea ta! Atunci nu numai că vei ieşi învingător asupra
duşmanilor, ci şi asupra ta însuţi, victorie în care vei
găsi cu siguranţă dragostea pură, înlinişitirea
desăvârşită şi dumnezeiasca înţelepciune. Este
cu neputinţă ca un om să poată simţi şi trăi
mistic, în simpla înţelegere a înţelepciunii dumnezeieşti
şi infuse, dacă nu moare mai întâi în sinea lui, prin totala negare a
simţirii sale şi-a apetitului raţional.
Ghid spiritual, Miguel de Molinos, Editura Humanitas 2006,
p. 230
|
|
|
8-14 decembrie 2008
Observă viaţa neataşându-te, orice s-ar
întâmpla.
Să ai în vedere exemplul oamenilor care se duc la film. Cu cât intriga
este mai plină de suspans, cu atât este mai posibil ca ei să plece
spunând: "Ce film bun!" Dacă a fost o tragedie, posibil ca ei să
comenteze: "Sunt recunoscător. Am învăţat atât de mult din
această poveste." Dacă eroul principal a fost prins în situaţii
jenante, posibil ca ei să râdă de discomfortul acestuia. Iar când mai
târziu se vor găsi într-o situaţie asemănătoare, vor fi ei
capabili să râdă cu acelaşi umor? Şi atunci când îi
loveşte tragedia, sunt ei oare recunoscători pentru lecţiile
învăţate din ea? Cu siguranţă nu mulţi dintre ei.
Filosofia vieţii lor poate fi înţeleasă din perspectiva
expresiei populare: "Mai bine el decât eu!"
Fii detaşat în interior de orice se petrece în viaţa ta. Astfel, te
vei putea elibera treptat de identificarea cu această lume a visului,
şi vei deveni conştient de unirea cu Cel care visează.
Esenţa realizării Sinelui, Înţelepciunea lui Paramahansa Yogananda,
Pro Editură şi Tipografie, 2007
|
|
|
1-7 decembrie 2008
Ştiinţa mistică nu ţine de ingeniozitate, ci de
experienţă; nu este inventată, ci încercată; nu e
citită, ci primită, drept care este prea sigură şi
eficientă, de mare ajutor şi extrem de rodnică.
[...]
Şi cine doreşte să vadă mereu unde pune piciorul pentru a
se odihni şi nu trece dincolo de tărâmul raţiunii şi al
simţirii nu va intra niciodată în iatacul secret al
ştiinţei mistice, chiar dacă, prin lectură,
inteligenţa sa o va gusta şi savura din exterior.
Ghid spiritual, Miguel de Molinos, Editura Humanitas,
2006.
|
|
|
24-30 noiembrie 2008
Mintea
Nu există o entitate în sine pe care s-o putem numi "minte". Deoarece apar
gândurile, presupunem că există ceva din care acestea se nasc şi
numim acest ceva "minte". Dacă cercetăm cu luare aminte ce este
mintea, descoperim că de fapt ea nu există. După ce mintea
dispare astfel, pacea eternă îi ia locul. "Gândirea" sau "facultatea de
discriminare" sunt simple denumiri. Fie că spunem "ego", "minte" sau
"intelect", ne referim la acelaşi lucru. A cui este mintea? Al cui este
intelectul? Ale ego-ului. Este acest ego real? Nu. Deconcertaţi, îl numim
"minte" sau "intelect".
Dorinţa de a dormi sau frica de moarte nu există ca stări în
sine ci apar atunci când mintea este activă. Mintea ştie că
trupul dăinuie în timpul somnului şi deci reapare la trezirea
acestuia. De aceea somnul este aşteptat nu numai fără nicio
frică, ci dimpotrivă, cu plăcerea de a exista fără
trup. Ceea ce este dorită este non-existenţa. Pe de altă parte,
mintea nu este sigură de reapariţia ei după aşa numita
moarte şi de aceea se înspăimântă în faţa ei.
Corpul grosier nu este decât forma concretă a materiei subtile - mintea.
Conscious Immortality, Conversations with Sri Ramana Maharshi -
Recorded by Paul Brunton & Munagala Venkataramiah, publicaţie Sri
Ramanashramam, India, 1998.
|
|
|
17-23 noiembrie 2008
În măsura în care înţelegi un fapt religios
(mit, ritual, simbol, figură divină etc.), te schimbi, te
modifici - şi această schimbare echivalează cu un pas înainte în
procesul de "self-liberation". Dacă ai înţeles cu adevărat
"renunţarea la fructul acţiunii", cheia de boltă a Bhagavad Gitei,
eşti altul decât cel ce erai până în clipa care a precedat
înţelegerea; şi dacă te compari cu cel care erai mai înainte,
îţi dai seama că eşti mai "liber", că te-ai eliberat de o
"iluzie", de o "povară", de o "inhibiţie", că ai
scăpat de "ceva care te apasă" (fără să ştii ce
anume, fără să fi ştiut - mai înainte - că te
apasă...).
21 aprilie 1968, Jurnal, vol. 1, Mircea Eliade,
Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 587-588
|
|