Muntele Arunachala Chemarea

Cunoaşte-te pe tine însuţi

Ramana Maharshi          
 

ISSN 1565-8937

Home

Arhiva 2010

Arhiva 2008-2009

 

Meditaţia săptămânii - Arhiva 2011


02 sept 2011

N-asculta pe cel ce-ţi spune linguşeli,
Căci vrea doar un pumn de galbeni să-i arunci.
Dac-odată-n aşteptări o să-l înşeli,
sute de metehne-ţi va găsi atunci.


~ din Şeicul Saadi, 100 de învăţăminte din Golestan (Grădina trandafirilor), traducere din persană de Otto Starck.

6 iulie 2011

Natura lui Brahman

Unica realitate acceptată de autorii vedantini este realitatea ultimă, absolutul, desemnat ?n general prin termenul "Brahman". Brahman este singura existenţă autonomă, singurul care există doar prin sine, singurul a cărui existenţă nu depinde de nimic altceva. Nefiind condiţionat ?n vreun fel, el este inalterabil şi etern. Tot ceea ce se manifestă reprezintă nimic altceva dec?t o transformare iluzorie a lui Brahman.

Brahman constituie realitatea ultimă, punctul final al oricărei reducţii ontologice. ?n general, modul ?n care Brahman este evocat minţii umane este tocmai acela al substratului ultim al unui demers ontologic reductiv. Astfel poate fi explicat faptul că Brahman, ?n ciuda unicităţii şi non-diferenţierii sale absolute, este adeseori descris ca fiind existenţa (sat), conştiinţa (cit) şi beatitudinea (ananda). Toate acestea constituie deopotrivă natura unică şi indivizibilă a lui Brahman, cel spre care converg toate reducţiile, at?ta doar că Brahman este considerat ca fiind ori conştiinţă, ori existenţă ?n funcţie de tipul de entităţi prin a căror reducţie este Brahman descoperit.

Atunci c?nd conţinuturile cognitive constituie obiectul reducţiei, Brahman este revelat minţii umane drept conştiinţă (cit), ?ntruc?t toate ideaţiile au drept fundament, drept punct de convergenţă, conştiinţa. A afirma că Brahman este conştiinţă ?nseamnă a susţine că Brahman este ceea ce se află ?n spatele oricărei manifestări ideatice, că Brahman este fundamentul ultim al oricărei discriminări conceptuale. Brahman, ?n calitatea sa de conştiinţă absolută, este cel ?n care sunt stabilite, fundamentate toate ideaţiile, este substratul şi subiectul experimentator al tuturor reprezentărilor.

Definirea lui Brahman ca "existenţă" (sat) sugerează faptul că substratul fiinţial, ceea ce există ?n mod autonom ?n orice entitate, este Brahman. Brahman reprezintă ceea ce este real ?n orice entitate. Tot ce este obiectiv, autonom, ?ntr-un fenomen este Brahman şi, prin aceasta, Brahman se identifică cu totalitatea existenţei.

Din perspectivă existenţială, Brahman apare ca fiind beatitudinea (ananda). Starea alterată, ocultată de ignoranţă, a fiinţei umane se relevă acesteia prin intermediul suferinţei, suferinţa fiind cea care propulsează demersurile de ?ntoarcere la Brahman. A-l identifica pe Brahman cu beatitudinea ?nseamnă a-i afirma perfecţiunea, suficienţa de sine inalterabilă, starea spre care, chiar dacă nu ?n mod conştient, tinde orice fiinţă. Brahman, ca beatitudine, reprezintă punctul de convergenţă al tuturor activităţilor, sensul dinamicii universale. ?n calitatea sa de creator, Brahman constituie originea Universului ce generează suferinţă, iar ?n calitate de beatitudine, Brahman reprezintă sf?rşitul acestuia, cel spre care tinde orice fiinţă afectată de suferinţă provocată de experimentarea fenomenalului.

Prin urmare, definirea lui Brahman ca beatitudine ţine de conceperea lui Brahman drept punctul ultim către care tinde orice fiinţă. ?n calitate de existenţă şi conştiinţă, Brahman ?şi justifică identitatea sa cu ?ntregul Univers; ?n calitate de beatitudine, Brahman constituie nu doar totalitatea Universului ci, deopotrivă, direcţia, sensul transformării acestui ?ntreg. Cele trei moduri diferite de definire a lui Brahman (Brahman ca existenţă, conştiinţă şi beatitudine) nu alterează cu nimic monismul absolut al Vedantei, ci sunt ?ntr-un acord total cu acesta. Totul este Brahman, totul se ?ndreaptă către Brahman - astfel poate fi rezumată descrierea lui Brahman ca existenţă, conştiinţă şi beatitudine.


Ovidiu Cristian Nedu, Advaita Vedanta - Texte fundamentale, Ed. Herald, Bucureşti, 2010, pp. 15-16.


01 iulie 2011

După cum aţi zăvorât şi aţi închis în mod simbolic uşa Lojii voastre în faţa tuturor nepoftiţilor, tot astfel trebuie să pecetluiţi complet percepţia tuturor imaginilor exterioare, a tuturor dorinţelor pentru lucrurile dinafară şi pentru bunăstarea dinafară, şi să vă îndreptaţi complet conştiinţa şi aspiraţiile spre interior. Căci Principiul Vital şi Nemuritor - adică, Împărăţia Cerurilor - se află în voi, şi nu poate fi aflat în afara voastră.

Asemenea fiului risipitor din parabolă aţi pribegit departe de casă, într-o ţară îndepărtată, şi aţi uitat cu totul de Împărăţie. Aţi decăzut din în ce mai jos, ca purtaţi de o mişcare în spirală pe o scară în spirală, într-o lume josnică şi într-o existenţă imperfectă; v-aţi înfăşurat în tot mai multe învelişuri, culminând cu trupul carnal dens, în timp ce mintea voastră a împletit în jurul vostru văl după văl de noţiuni iluzorii despre natura voastră reală şi despre natura Vieţii adevărate.

Acum a sosit vremea ca, în sfârşit, să urmaţi îndemnul de a vă întoarce în lumea interioară. Prin urmare, inversaţi-vă paşii. Nu mai priviţi în afară, ci înăuntru. Refaceţi drumul urcând pe treptele aceleiaşi scări; ea vă va duce la acel Centru al Vieţii şi Sanctum Sanctorum de la care aţi rătăcit.

~ Masoneria şi înţelesul ei tainic - Iniţieri, W.L. Wilmshurst, Ed. Herald, 2009. Traducere de Ilie Iliescu.

13 iunie 2011

Ramana Maharshi - Experienţa morţii

Marea schimbare a vieţii mele a avut loc cu vreo şase săptămâni înainte să fi părăsit Madurai-ul pentru totdeauna. S-a petrecut destul de subit. Stăteam singur într-o cameră la etajul întâi în casa unchiului meu. Rareori am avut vreo boală şi nici în acea zi nu era nimic în neregulă cu sănătatea mea, când m-a cuprins deodată o subită şi violentă spaimă de moarte. Nu era nimic în starea sănătăţii mele care să o îndreptăţească, şi nici eu nu am încercat să o explic sau să descopăr dacă exista vreun motiv de frică. Am simţit doar "acum mor" şi am început să mă gândesc ce să fac în această situaţie. Nu mi-a trecut prin cap să consult vreun doctor, nici mai vârstnicii şi nici prietenii mei. Am simţit că trebuia să rezolv problema de unul singur, atunci şi acolo.

Şocul spaimei de moarte mi-a îndreptat mintea în interior şi mi-am spus mie însumi mental, fără a fi rostit de fapt cuvintele: "Acum moartea a venit. Ce înseamnă asta? Ce este ceea ce moare? Corpul moare." Şi am dramatizat instantaneu fenomenul morţii. M-am întins ţinând picioarele rigide ca şi cum "rigor mortis" s-ar fi instaurat, imitând un cadavru pentru a da mai multă realitate investigaţiei. Mi-am ţinut respiraţia şi am închis strâns buzele astfel ca niciun sunet să nu scape, astfel încât nici cuvântul "Eu" şi nici oricare alt cuvânt să nu poată fi rostit. "Bine, atunci", mi-am spus mie însumi, "corpul acesta este mort. Ţeapăn, va fi cărat la locul de incinerare iar acolo ars şi redus la cenuşă. Dar cu moartea acestui trup sunt eu mort? Este trupul Eu? Corpul e tăcut şi inert dar eu simt întreaga forţă a personalităţii mele şi până şi vocea "Eului" în lăuntrul meu, separat de acesta. Deci Eu sunt spirit care transcende corpul. Trupul moare dar Spiritul care îl transcende nu poate fi atins de moarte. Aceasta înseamnă că Eu sunt spiritul nemuritor." Toate acestea nu au fost simplă gândire anostă; au străbătut prin mine intens ca adevăr viu pe care l-am perceput direct, aproape fără procesul gândirii. "Eul" era ceva foarte real, singurul lucru real în starea mea prezentă, şi toată activitatea conştientă legată de corpul meu se centrase pe acel "Eu". Începând din acel moment, printr-o puternică fascinaţie, "Eul", sau Sinele, a focalizat întreaga atenţie asupra lui însuşi. Spaima de moarte a dispărut odată pentru totdeauna. De atunci încolo absorbţia în Sine a continuat fără întrerupere.


Din The Teachings of Ramana Maharshi in His Own Words, editat de Arthur Osborne
traducere de Viorica Weissman


6 iun 2011

Maharshi: (atunci când i se anunţase moartea cuiva) Morţii într-adevăr, sunt fericiţi. Ei s-au debarasat de stânjenitoarea lor carapace: corpul lor. Morţii nu plâng, cei care supravieţuiesc plâng pe cei morţi. Oare oamenii se tem să doarmă? Dimpotrivă, somnul este căutat şi, la trezire, fiecare spune că a dormit bine. Fiecare îşi pregăteşte cu grijă patul său pentru a dormi. Ori somnul este o moarte temporară, iar moartea un somn prelungit. De vreme ce omul moare astfel în timp ce trăieşte, el nu trebuie să plângă decesele altora. Existenţa noastră este evidentă, cu sau fără corp fizic, în stare de veghe, vis sau somn fără vise. Atunci de ce să vrei să rămâi înlănţuit în corp? Fie ca omul să găsească Sinele său nemuritor. Atunci el va putea să moară pentru a deveni nemuritor şi fericit.

~ din Înţeleptul de la Arunachala, vol. I, Ed. Herald, Bucureşti, 1997.
Traducere de Elena Liliana Popescu.

27 mai 2011

Paşii căii de mijloc:

Vederea corectă: a avea vederi şi opinii libere de iluzii şi căutare a protecţiei personale.

Aspiraţia corectă: a face dovada existenţei unor opinii înalte şi a unor intenţii nobile.


16 mai 2011

Ulciorul inimii

Djalal-Ud-Din Rumi

987. Pe ape se tot duce ulciorul închis bine,
Căci aerul ce-l umple deasupra îl menţine.

988. De vântul pustiirii lăuntrul de ţi-e plin,
Pe faţa apei lumii, tihnit pluti-vei lin.

989. De-ar fi ca-ntreaga lume s-o ai în stăpânire,
vezi, inima ţi-ar spune că n-are preţuire.

990. Tu inima ţi-o-nchide, pecetluind-o bine,
şi umple-o doar cu boarea cunoaşterii divine.


~~~ Djalal-Ud-Din Rumi, 20 de parabole din Masnavi-E Manavi (Poemul spiritual), traducere din persană de Otto Starck. Publicat în Israel, 1998.

10 mai 2011

De teama Armoniei

Întruna îmblânzim fiare nenumite,
până devenim lumină şi, cu o singură
mişcare, iată, putem mişca greul semnelor.
Doar ghemuiţi în raze pricepem urgenţa
strigătului, rosturile. Şi făptuim
nespus de clar şi de uşor, dar încă
printr-o pojghiţă de vis. Neputincioşi,
privim cum urmele şi ghearele
se transformă inevitabil în văpaie,
membrana se subţiază, şi-am vrea
să amânăm sfârşitul, de teama Armoniei.

~~~ Simona-Grazia Dima, Focul matematic, Editura Eminescu, 1997


24 aprilie 2011

Maharshi:
Limbajul nu este decât un mijloc de a comunica gânduri aproapelui tău. El nu intervine decât după ce s-au ivit gândurile. Celelalte gânduri apar după gândul "Eu". Ecest gând este la baza oricărei conversaţii. Când rămâi fără gânduri, îţi înţelegi foarte bine semenul, datorită limbajului universal al tăcerii.

Tăcerea nu încetează să vorbească. Ea este fluxul etern al limbajului. Acest flux este întrerupt prin cuvânt. Schimbul de cuvinte întrerupe acest limbaj mut. Fie, de exemplu, cazul electricităţii dintr-un fir conductor. Datorită unei rezistenţe plasată pe conductor, electricitatea iluminează o lampă sau face să se rotească un ventilator. Dar în firul propriu zis electricitatea rămâne sub formă de energie. Tot aşa se întâmplă în cazul tăcerii care este curentul etern al limbajului, şi care este întreruptă de cuvinte.

Se poate înţelege astfel în tăcere sau în urma tăcerii, într-o secundă, ceea ce am încercat, fără rezultat, să sesizăm în cursul conversaţiilor care au durat de-a lungul mai multor ani. Aşa se întâmpla în cazul lui Dakshinamurti şi a celor patru discipoli ai săi.

Tăcerea este deci limbajul cel mai elevat şi cel mai eficient.

~ Înţeleptul de la Arunachala, vol. 1 align="justify">

6 apr 2011

Întrebare: Ce părere aveţi de ideea lui P.B. referitoare la acţiunea inspirată?

Maharshi: Lasă acţiunile să-şi urmeze cursul. Ele nu afectează Sinele pur. Dificultatea constă în aceea că oamenii cred că ei sunt autorii. Aceasta este o greşală. Puterea superioară este cea care înfăptuieşte totul iar oamenii nu sunt decât instrumente. Dacă acceptă această poziţie, vor fi liberi de necazuri, altminteri le curtează. Chipul sculptat pe turnul templului lasă să se întrevadă o mare încordare, în realitate însă turnul se sprijină pe pământ, şi tot acesta susţine şi sculptura. Statuia este parte din templu, dar e făcută să pară ca şi cum ar susţine greutatea turnului. Nu e ciudat? La fel stau lucrurile cu persoana care ia asupra sa simţământul de a fi autorul.

~ extras din Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam


01 martie 2011

Odată, Maharshi l-a observat pe domnul G. şezând în balansoarul său.

Maharshi: Ce motiv de anxietate în astfel de lux! Dacă cineva îi ia locul, posesorul nu va fi fericit din cauza asta. Este balansarea într-atât de plăcută? E pur şi simplu un gând epuizant de plăcere! Siva şi-a cedat toate posesiunile lui Vishnu, hoinărind apoi prin păduri, cimitire şi sălbăticie şi trăind din mâncarea pe care o cerşea. Din punctul său de vedere, pe scara fericirii, non-posesiunea este superioară posesiunii. Fericirea superioară înseamnă a fi liber de anxietăţi.

~ extras din Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam

24 feb 2011

Întrebare: Care este scopul a toată suferinţa şi al răului din lume?

Maharshi: Întrebarea ta este ea însăşi o consecinţă a suferinţei. Dacă nu ar fi fost suferinţa, ai fi pus întrebarea? Cu excepţia jnani-ilor, toţi, de la rege la ţăran, experimentează o anumită cantitate de durere. Chiar şi în cazurile în care aceasta pare să fie absentă, nu e decât o chestiune de timp - mai devreme sau mai târziu, va veni. De asemenea, poţi să nu chestionezi durerea sau pe Dumnezeu de la prima lovitură, dar e probabil că de la cincea o vei face. Am luat acest vehicul (trupul) cu scopul de a ne cunoaşte natura noastră adevărată.

~ extras din Conscious Immortality - Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam


15 feb 2011

Întrebare: Este solitudinea necesară pentru vichara?

Maharshi: Solitudinea este pretutindeni. Individul este întotdeauna solitar. Treaba noastră e să o descoperim înăuntru, nu să o căutăm în afară.

Solitudinea e în minte. O persoană poate fi în mijlocul lumii şi cu toate acestea să-şi păstreze seninătatea; un astfel de om e în solitudine. Un altul poate trăi într-o pădure îndepărtată şi totuşi să fie incapabil să-şi controleze mintea; nu se poate spune despre el că e în solitudine. Cei ataşaţi de dorinţă sunt incapabili de a realiza solitudinea, oriunde s-ar afla, pe câtă vreme cei ce rămân detaşaţi sunt întotdeauna în solitudine, chiar şi atunci când sunt angajaţi în muncă. Munca efectuată cu ataşament este o povară. Solitudinea nu e de aflat numai în păduri, poate fi realizată la fel de bine în mijlocul ocupaţiilor lumeşti.

~ extras din Conscious Immortality.

1 feb 2011

Bhagavan: Beatitudinea Sinelui este întotdeauna a ta şi o vei găsi dacă o cauţi cu sinceritate. Cauza suferinţei tale nu e în viaţa ta exterioară; este în tine, în forma egoului tău. Tu îţi impui îngrădiri şi apoi te zbaţi în van să le transcenzi. Toată nefericirea este din cauza egoului. Cu el vin toate necazurile. Ce rost are să atribui cauza suferinţei întâmplărilor vieţii când în realitate acea cauză este în tine? Ce fericire poţi avea de la lucruri străine ţie? Iar când o obţii, cât timp durează?

„Dacă ai nega egoul şi l-ai desconsidera ignorându-l, ai fi liber. Dacă îl recunoşti, îţi va impune îngrădiri şi te va arunca într-o luptă în van să le transcenzi. În felul acesta a căutat "tâlharul" să îl ruineze pe regele Janaka.

„Să fii Sinele care eşti în realitate este singurul mijloc de a realiza Beatitudinea care este pe vecie a ta.

~ extras din The Teachings of Ramana Maharshi in His Own Words, edited by Arthur Osborne.


26 ian 2011

Bhagavan: Investigaţia sinelui "Cine sunt eu?" este o tehnică diferită de meditaţia "Eu sunt Siva" sau "Eu sunt El". Eu accentuez mai degrabă cunoaşterea de Sine, deoarece tu eşti, în primul rând - înainte de a pătrunde mai adânc în cunoaşterea lumii sau a Dumnezeului ei -, preocupat de tine însuţi. Meditaţia "Eu sunt El" sau "Eu sunt Brahman" este mai mult sau mai puţin mentală, însă căutarea Sinelui de care vorbesc eu este o metodă directă şi superioară acestora. Deoarece în momentul în care începi căutarea Sinelui şi continui să pătrunzi tot mai adânc, adevăratul Sine aşteaptă să te primească acolo, apoi tot ceea e de făcut, e făcut de altceva iar tu, ca individ, nu ai nicio putere în asta. În acest proces, toate îndoielile şi discuţiile sunt automat date la o parte, tot aşa cum cineva care doarme îşi uită grijile pe timpul somnului.

~ extras din The Teachings of Ramana Maharshi in His Own Words, edited by Arthur Osborne.

17 ian 2011

D.: Bhagavan afirmă adesea: "Lumea nu e în afara ta", sau "totul depinde de tine", sau "ceea ce e în afara ta". Găsesc toate acestea confuze. Lumea a existat înainte să mă fi născut eu şi va continua să existe şi după moartea mea, aşa cum a supravieţuit morţii multora care au trăit cândva, la fel cum trăiesc eu acum.

B.: Am spus eu vreodată că lumea există din cauza ta? Ţi-am pus doar întrebarea ce există în afara ta. Trebuie să înţelegi că prin Sine nu se înţelege nici corpul fizic şi nici cel subtil.

Ceea ce ţi se spune este că, o dată ce cunoşti Sinele în lăuntrul căruia există toate ideile, neexcluzând ideea de tine însuţi, ori de ceilalţi ca tine şi de lume, poţi realiza adevărul că există o Realitate, un Adevăr Suprem, care este Sinele întregii lumi pe care o vezi acum, Sinele tuturor sinelor, cel singur Real, Supremul, eternul Sine, ca distinct de ego ori de fiinţa individuală care este impermanentă. Nu trebuie să confunzi egoul sau ideea de corp cu Sinele.

~ extras din The Teachings of Ramana Maharshi in His Own Words, edited by Arthur Osborne.


8 dec 2011

78. Adevărata prosperitate

Un bogătaş i-a cerut lui Sengai să scrie pentru prosperitatea permanentă a familiei sale ceva care să poată fi trecut ca o comoară de la o generaţie la alta.
Sengai a luat o coală mare de hârtie şi a scris: "Tatăl moare, fiul moare, nepotul moare".
Bogătaşul s-a mâniat.
- Ţi-am cerut să scrii ceva pentru bogăţia familiei mele! De ce faci o astfel de glumă?
- Nu-i vorba de nici o glumă, l-a lămurit Sengai. Dacă înaintea ta ar muri fiul tău, acest lucru te-ar mâhni nespus. Dacă ar fi ca nepotul să moară înaintea fiului, amândoi aţi avea inima zdrobită. Dacă familia ta, generaţie după generaţie, pleacă de pe lume în ordinea pe care am pomenit-o, va fi curgerea firească a vieţii. Eu numesc aceasta adevărata prosperitate.

~ ZEN - Cele mai frumoase scrieri, culese de Paul Reps şi Nyogen Senzaki, Ed. Humanitas, 2009.

29 dec 2010

Fiinţa individuală care îşi identifică existenţa sa ca "Eu" cu cea a vieţii în corpul fizic este ceea ce se numeşte ego. Sinele, care este conştiinţă pură, nu are niciun simţ al egoului. Şi nici corpul fizic, inert în sine, nu poate avea acest simţ al egoului. Între cele două - adică între Sine ori Conştiinţă pură şi corpul fizic inert -, răsare misterios simţul egoului ori noţiunea de "Eu", hibridul care nu e niciuna din cele două, şi acesta este ceea ce îşi face apariţia ca fiinţă individuală. Acest ego - ori fiinţă individuală - stă la rădăcina a tot ce e futil şi indezirabil în viaţă. Trebuie, aşadar, anihilat prin orice mijloc posibil. Doar atunci ceea ce singur există pe vecie se dezvăluie în toată strălucirea. Aceasta este Eliberarea ori Iluminarea ori Realizarea Sinelui.

~ extras din The Teachings of Ramana Maharshi in His Own Words, edited by Arthur Osborne.