15 iulie 2010

Maharshi: (unei contese europene care, la plecare, îi ceruse binecuvântarea)

Nu pleci nicăieri în afara Prezenţei eterne, aşa cum preferi să-ţi imaginezi. Prezenţa este peste tot. Corpul se deplasează dar el nu părăseşte niciodată Prezenţa unică. Nimeni nu poate fi în afara privirii Prezenţei supreme. Aşa cum tu identifici pe Bhagavan cu un înveliş corporal şi pe tine însăţi cu un altul, consideri că sunt două entităţi separate şi spui că vei pleca de aici. Oricare ar fi locul unde te vei găsi, nu vei putea să mă părăseşti. Voi ilustra aceasta prin exemplul următor: Imaginile se derulează pe un ecran de cinema, dar ecranul se mişcă? Nu. Prezenţa eternă este ecranul; tu, eu şi ceilalţi suntem imaginile. Indivizii se pot deplasa, dar Sinele niciodată.

Înţeleptul de la Arunachala, Ed. Herald.

08/07/2010

în adâncul trupului meu este o lumină
ce-mi face duhul veşnic, nepieritor şi înţelept
şi cu el se-ntoarnă la al său Stăpân
iar trupul se destramă în ţărână

Al-Hallag, Divan, Ed. Herald, Bucureşti.

26 iunie 2010

sunt eu sau eşti Tu? ar însemna să fim doi dumnezei
departe de mine să spun că eşti doi
în neantul meu eşti Tu pe vecie
şi totul meu faţă de tot ce este înseamnă două chipuri
unde-i sinele Tău separat de mine pe care-l căutam?
căci sinele meu s-a arătat când unde n-a mai existat
unde este chipul Tău pe care îl caut
în străfundul inimii şi-n adâncul privirii?
între mine şi Tine există un eu ce mă sufocă
aşa că îndepărtează-l pe eu dintre noi

Al-Hallag, Divan, Ed. Herald, Bucureşti.

15/06/2010

Şi cine doreşte să vadă mereu unde pune piciorul pentru a se odihni şi nu trece dincolo de tărâmul raţiunii şi al simţirii, nu va intra niciodată în iatacul secret al ştiinţei mistice, chiar dacă, prin lectură, inteligenţa sa o va gusta şi savura din exterior.

***

Ce fericit vei fi dacă nu vei avea altă grijă decât să mori în sinea ta! Atunci nu numai că vei ieşi învingător asupra duşmanilor, ci şi asupra ta însuţi, victorie în care vei găsi cu siguranţă dragostea pură, înliniştirea desăvârşită şi dumnezeiasca înţelepciune. Este cu neputinţă ca un om să poată simţi şi trăi mistic, în simpla înţelegere a înţelepciunii dumnezeieşti şi infuse, dacă nu moare mai întâi în sinea lui, prin totala negare a simţirii sale şi-a apetitului raţional.

Miguel de Molinos, Ghid spiritual, Ed. Humanitas

5 iunie 2010

Omul se poate mândri cu o rudenie înaltă: o Fiinţă infinit mai mare decât mama a legănat copilăria lui. Şi poate atinge această cunoaştere pe calea înţelepciunii.

În timpurile îndepărtate ale primei sale existenţe, omul jurase credinţă Creatorului său şi umbla înconjurat de lumină pe urma zeilor. Azi nu mai ascultă decât de această lume pământească, care îl îmbie la o acţiune materială: dar există Înţelepţi care nu şi-au uitat jurământul de pe vremuri şi acest jurământ de credinţă va fi din nou amintit oamenilor la timpul cuvenit.

Există în om un element nepieritor: acolo locuieşte adevăratul Eu. Îl neglijează aproape cu desăvârşire, dar această nebăgare în seamă nu strică şi nu tulbură cu nimic esenţa din care e alcătuit. Omul poate chiar să-l uite cu totul, şi să adoarmă în legănarea simţurilor, dar în ziua în care se va trezi şi va întinde braţele adevăratului Eu, îşi va aminti îndată cine e şi totodată îşi va recâştiga sufletul.

Omul nu se preţuieşte la adevărata sa valoare pentru că a uitat că e de natură divină. Îi este mai uşor să se alăture părerii comune, în timp ce ar putea, dacă ar vrea, să găsească în el însuşi certitudinea, în miezul fiinţei lui unde domneşte Spiritul. Sfinxul nu are privirile, aşa cum se crede, întoarse spre orizonturi pământeşti, ci spre contemplare interioară. Enigma surâsului lui e în cunoaşterea de sine însuşi.

~ Paul Brunton, India secretă

01/06/2010

Bhagavan nu încuraja niciodată oamenii care veneau la el şi care începeau să îşi mărturisească păcatele. Nu le dădea voie să continue, ci îi oprea spunându-le să nu stăruiască asupra trecutului ci să descopere cine erau atunci, în prezent. Ideea era că nu fapta este ceea ce contează, ci ataşamentul faţă de aceasta. Stăruind retrospectiv asupra ei era lucrul cel mai rău pe care puteau să-l facă. Acesta însuşi este ataşament.

~ Sadhu Arunachala (Major A.W. Chadwick), A Sadhu's Reminiscences of Ramana Maharshi

27 mai 2010

Gnothi Seauton – Cunoaşte-te pe tine însuţi. Cuvintele acestea erau înscrise deasupra intrării în templul lui Apollo din Delphi, locul Oracolului sacru. În Grecia antică, oamenii veneau la Oracol în speranţa că vor afla ce le pregătise destinul sau cum să procedeze într-o anumită situaţie. Probabil că majoritatea celor care veneau aici citeau cuvintele acelea în timp ce intrau în clădire fără să realizeze că ele făceau trimitere la un adevăr mai profund decât orice le-ar fi putut spune Oracolul. Poate că nu realizau nici că, indiferent cât de mare era dezvăluirea sau de exactă informaţia pe care o primeau, în ultimă instanţă aceasta s-ar fi dovedit fără folos, nu i-ar fi cruţat de nefericire ulterioară şi de o suferinţă creată de sine, dacă ei n-ar fi reuşit să găsească adevărul ascuns în porunca aceea – Cunoaşte-te pe tine însuţi. Implicaţia cuvintelor respective este aceea că, înainte de a pune orice altă întrebare, trebuie rostită întrebarea fundamentală a vieţii voastre: Cine sunt eu?

Oamenii inconştienţi – şi mulţi rămân inconştienţi, captivi în egoul lor de-a lungul întregii vieţi – vă vor spune repede cine sunt: numele lor, ocupaţia, istoria lor personală, forma sau starea corpului lor şi orice alte lucruri sau noţiuni cu care se identifică. Alţii pot părea mai evoluaţi, considerând că sunt suflet nemuritor sau spirit divin. Dar se cunosc ei cu adevărat pe ei înşişi sau doar au adăugat conţinutului minţii lor nişte concepte cu rezonanţă spirituală? Cunoaşterea de sine merge mult mai în profunzime decât adoptarea unui sistem de idei sau credinţe. Ideile şi credinţele spirituale pot în cel mai bun caz să funcţioneze ca indicatoare utile, dar prin ele însele rareori au puterea de a îndepărta conceptele fundamentale referitoare la cine credeţi că sunteţi, concepte bine stabilite în voi, ce fac parte din condiţionarea minţii umane. A vă cunoaşte în profunzime nu are nimic de-a face cu ideile care plutesc încoace şi-ncolo prin mintea voastră. A vă cunoaşţe pe voi înşivă înseamnă a fi înrădăcinaţi în Fiinţă, nu rătăciţi în minte.

~ extras din Eckhart Tolle, Un pământ nou – Trezirea conştiinţei umane, Curtea Veche Publishing, 2009. Traducere de Carmen Neacşu.

22/05/2010

Cuvântul „eu" poate fi expresia celei mai mari erori sau a celui mai mare adevăr, în funcţie de modul în care este folosit. În utilizarea sa convenţională, cuvântul acesta nu este doar unul dintre cele mai frecvente (împreună cu înruditele „mie", „al meu/a mea" sau „însumi/însămi"), ci şi unul dintre cele mai amăgitoare. În limbajul de fiecare zi, „eu" exprimă o eroare primordială, o percepţie greşită a ceea ce sunteţi, un sentiment iluzoriu al identităţii. Acesta este egoul. Acest sentiment iluzoriu al sinelui este ceea ce a denumit Albert Einstein – care a avut acces nu doar la profunzimile realităţii spaţiului şi timpului, ci şi ale naturii umane - „iluzie optică a conştiinţei". Sinele acesta iluzoriu devine apoi baza tuturor interpretărilor ulterioare sau, mai bine zis, a interpretărilor greşite ale realităţii, a tuturor proceselor de gândire, interacţiunilor şi relaţiilor. Realitatea voastră devine o reflexie a iluziei iniţiale.

Există însă şi veşti bune: dacă veţi putea conştientiza faptul că iluzia este iluzie, ea se va dizolva. Conştientizarea iluziei semnifică totodată şi sfârşitul ei. Supravieţuirea sa depinde de eroarea pe care o comiteţi luând-o drept realitate. Văzând ceea ce nu sunteţi, realitatea a ceea ce sunteţi se va ivi de la sine.

~ extras din Eckhart Tolle, Un pământ nou – Trezirea conştiinţei umane, Curtea Veche Publishing, 2009. Traducere de Carmen Neacşu.

17 mai 2010

Maharshi: Nimeni, în fond, nu este conştient decât de propriul său Sine. Minune a minunilor! Fiecare ia ceea ce „nu este" drept ceea „ce este" - sau crede că fenomenele sunt separate de Sine. Atâta timp cât există un cunoscător, există tot felul de cunoaşteri. Dar îndată ce cunoscătorul dispare, împreună cu el dispar toate aceste cunoaşteri. Gradul lor de realitate este de acelaşi ordin cu al său.

~ extras din Ramana Maharshi - Înţeleptul de la Arunachala, editura Herald, Bucureşti.

10/05/2010

Sri Ramana: Simţul "eului" aparţine personalităţii, trupului şi creierului. Când un om îşi cunoaşte pentru prima oară Sinele autentic, din adâncurile fiinţei lui irumpe şi-l ia în stăpânire cu totul altceva decât "eul". Acel ceva se află în spatele minţii; e infinit, divin, etern. Unii îl numesc Împărăţia Cerurilor, alţii - suflet, în vreme ce mulţi îi spun Nirvana, iar hinduşii îl denumesc Eliberare, poţi să-i dai orice nume doreşti. Când se întâmplă aceasta, în realitate omul nu s-a pierdut; ci mai degrabă s-a regăsit pe sine însuşi. Dacă nu porneşte în căutarea adevăratului Sine şi până când nu o va face, îndoiala şi nesiguranţa îl vor urma de-a pururi. Cei mai mari regi şi oameni de stat încearcă să-i guverneze pe alţii, în timp ce în inima inimii ei ştiu că nu se pot domina nici pe ei înşişi. Suprema putere o dobândeşte cel ce pătrunde în cea mai mare profunzime a sa....Ce rost are să cunoşti orice altceva când nu ştii încă ce eşti tu însuţi? Oamenii evită această cercetare lăuntrică, dar există oare ceva mai preţios pentru care merită să te zbaţi?

~ extras din Ramana Maharshi sau Calea Cunoaşterii Supreme, de Arthur Osborne, editura Herald, Bucureşti 2003

01 mai 2010

Astfel vom gândi despre această lume trecătoare:
O stea la răsărit, o bulă de aer într-un râu,
O licărire a fulgerului într-un nor de vară,
O lampă ce pâlpâie, o himeră şi un vis.
   (Tathagata)

~ extras din Lama Anagarika Govinda, Calea norilor albi, Editura Herald, Bucureşti,2004.

22/04/2010

 Dl. G.L. Wright: Cum aş putea să-l realizez pe Dumnezeu?

Maharshi: Dumnezeu este o entitate necunoscută. Mai mult, El îţi este exterior pe când Sinele este totdeauna cu tine şi este de fapt tu însuţi. De ce atunci să părăseşti ceea ce îţi este intim pentru a alerga să cauţi ceea ce îţi este străin?

 D. Ce este Sinele?

 M. Sinele este cunoscut de oricine însă nu în mod limpede. Tu exişti dintotdeauna. Faptul de a fi este Sinele. „Eu sunt" este numele lui Dumnezeu. Dintre toate definiţiile lui Dumnezeu, niciuna nu este exprimată mai bine decât cea din Biblie (Exod, 3): „Eu sunt Cel ce sunt". Există alte definiţii, ca Brahmaivaham, Aham Brahmasmi şi Soham. Dar niciuna nu este atât de directă ca numele de Iahveh = Eu Sunt. Fiinţa absolută este ceea ce este. Este Sinele. Este Dumnezeu. Dacă îţi cunoşti Sinele, tu îl cunoşti pe Dumnezeu. De fapt, Dumnezeu nu este altul decât Sinele.

~ extras din Înţeleptul de la Arunachala, Editura Herald, Bucureşti.

15 aprilie 2010

Întrebare: Teozofii, pentru a-şi căuta maeştrii, practică meditaţia.

Maharshi: Maestrul e înlăuntru. Meditaţia e necesară pentru înlăturarea ideii greşite că acesta ar fi în exterior. Dacă Maestrul ar fi un străin a cărui venire o aştepţi, până la urmă şi acesta e menit să dispară. La ce folos atare făptură trecătoare? Totuşi, atâta timp cât te consideri o persoană sau corpul, Maestrul e necesar şi va apare în forma corporală. O dată abolită această identificare eronată, Maestrul se va dovedi a fi Sinele.

~ Din Conscious Immortality – Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988.

08/04/2010

Întrebare: Este posibil un dialog între liderii spirituali din Orient şi cei din Occident? Este India centrul spiritual al lumii?

Maharshi: Spiritul este nelimitat şi fără de formă, la fel este şi centrul spiritual. Nu există decât un singur astfel de centru. În Occident sau în Orient, centrul nu poate fi diferit; nu poate fi localizat într-un spaţiu anume. Fiind nelimitat, el cuprinde conducătorii, lumea, forţele destructive ori constructive. Vorbeşti de dialog fiindcă te gândeşti la lideri ca fiind fiinţe întrupate. Oamenii spirituali nu sunt persoane fizice, nici nu sunt conştienţi de corpul lor. Ei sunt spirit, nelimitat şi fără de formă. Întotdeauna există între ei unitate. Astfel de întrebări nu pot să apară dacă Sinele e realizat.

~ Din Conscious Immortality – Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988.

29 martie - 3 aprilie 2010

Maharshi:

Tu însuţi eşti sursa fericirii tale, de orice fel ar fi ea, şi nu lucrurile exterioare. Chiar şi atunci când îţi închipui că vreun obiect exterior te-a făcut fericit, greşeşti. Ceea ce s-a întâmplat de fapt este că, inconştient, obiectul te-a întors pentru o clipă către Sinele tău, împrumutând  şi transmiţându-ţi fericirea, care a venit la tine ca o umbră. De ce să nu cercetezi sursa, Sinele, şi să-l realizezi?

~ Din Conscious Immortality – Conversations with Sri Ramana Maharshi, conversaţii notate de Paul Brunton şi Munagala Venkataramiah, Sri Ramanasramam, 1988, p. 9.

22- 28 martie 2010

Maharshi: (atunci când i se anunţase moartea cuiva)

Morţii într-adevăr, sunt fericiţi. Ei s-au debarasat de stânjenitoarea lor carapace: corpul lor. Morţii nu plâng, cei care supravieţuiesc plâng pe cei morţi. Oare oamenii se tem să doarmă? Dimpotrivă, somnul este căutat şi, la trezire, fiecare spune că a dormit bine. Fiecare îşi pregăteşte cu grijă patul său pentru a dormi. Ori somnul este o moarte temporară, iar moartea un somn prelungit. De vreme ce omul moare astfel în timp ce trăieşte, el nu trebuie să plângă decesele altora. Existenţa noastră este evidentă, cu sau fără corp fizic, în stare de veghe, vis sau somn fără vise. Atunci de ce să vrei să rămâi înlănţuit în corp? Fie ca omul să găsească Sinele său nemuritor. Atunci el va putea să moară pentru a deveni nemuritor şi fericit.

Înţeleptul de la Arunachala, Editura Herald, Bucureşti. 

15 - 21 martie 2010

Cel care ştie să meargă, nu lasă urme. Cel care ştie să vorbească, nu face greşeli. Cine ştie să socotească, nu foloseşte uneltele de calculat. Cine ştie să închidă uşa, nu foloseşte zăvorul şi închide uşa atât de puternic, încât este cu neputinţă s-o deschizi. Cine ştie să facă legături, nu foloseşte sfoara, ci le leagă atât de trainic, încât e cu neputinţă să le desfaci. De aceea, omul înţelept îi salvează mereu cu pricepere pe oameni şi nu-i părăseşte. El ştie totdeauna să salveze fiinţele, de aceea el nu le părăseşte.

Dao de Jing, din Calea neştiutului Dao, Editura Herald, Bucureşti, 2005, p. 42.

8 - 14 martie 2010

Am auzit că cel care ştie să stăpânească viaţa, mergând pe pământ, nu se teme de rinocer şi de tigru, iar intrând în bătălie, nu se teme de soldaţi înarmaţi. Rinocerul nu are unde să-şi înfigă în el cornul, tigrul nu are unde să pună ghiarele, iar soldaţii nu au unde să-l lovească cu sabia lor. De ce este aşa? Aceasta se întâmplă pentru că moartea nu există pentru el.

Dao de Jing, din Calea neştiutului Dao, Editura Herald, Bucureşti, 2005, p. 53.

01 - 07 martie 2010

Pune-ţi fără întrerupere această întrebare: Cine sunt eu? Analizează Eul până la adâncimile lui cele mai ascunse. Încearcă să găseşti punctul unde începe gândul Eu. Caută mai departe, urmează-ţi meditaţia, întoarceţi atenţia înăuntrul dumitale. Într-o zi, roata gândurilor care se învârteşte fără întrerupere te va duce până la punctul unde intuiţia va izvorî spontan din adâncul fiinţei dumitale. Urmeaz-o, opreşte atunci orice gând şi vei atinge ţinta.

~ Paul Brunton, India secretă, Ed. Venus, 1991.

22 - 28 feb 2010

Cuvintele adevărate nu sunt frumoase. Cuvintele frumoase nu merită încredere. Cel bun nu este elocvent. Cel elocvent nu poate fi bun. Cel care ştie nu caută să dovedească, cel care caută să dovedească nu ştie.

Înţeleptul nu acumulează nimic. Cu cât face el mai mult pentru oameni, cu atât capătă mai mult. Cu cât le dă mai mult oamenilor, cu atât se îmbogăţeşte el mai mult. Dao ceresc aduce tuturor fiinţelor folos şi nu le dăunează. Dao al omului înţelept este acţiunea fără luptă.

~ Dao de Jing, LXXXI, Calea neştiutului Dao, Ed. Herald, Bucureşti, 2005, p. 68

11 - 21 feb 2010

5. Devot: Introspecţia este numai un mijloc pentru înlăturarea credinţei false în existenţa ca trup fizic sau este de asemenea mijlocul pentru înlăturarea credinţei false în existenţa sub forma corpului subtil şi a celui cauzal?

Maharshi: Prin corpul grosier subzistă şi celelalte corpuri. În falsa credinţă de forma „Eu sunt corpul" sunt incluse toate cele trei corpuri constând din cele cinci învelişuri. Şi distrugerea credinţei false de existenţă a sinelui ca trup fizic este totodată şi distrugerea credinţei false constând în identificarea sinelui cu celelalte corpuri.

~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed. Ţie, Bucureşti 2004, pp. 16. Traducere: Elena Liliana Popescu.

27 ian - 10 feb 2010

3. Cum trebuie cineva să întrebe: "cine sunt eu?"

Maharshi: Acţiuni ca "plecarea" şi "sosirea" aparţin doar corpului fizic. Şi astfel, când se spune: "eu am mers; eu am venit", se subînţelege în mod obişnuit că trupul este "Eul". Dar putem oare afirma că trupul este "Eul" conştient, deşi acest corp fizic nu era înainte de a fi născut, corp constituit din cele cinci elemente, inexistent în starea de somn profund şi devenind un cadavru când moare? Putem afirma despre acest corp care este inert ca un trunchi de copac că străluceşte ca "Eu-Eu"? Aşadar, "Eul" conştient care la început apare identificat cu corpul, se identifică totodată cu trufia, egocentrismul, neştiinţa, iluzia, impuritatea, şi sufletul individual. Putem oare rămâne la această stare de lucruri fără a o cerceta mai profund? Oare nu pentru regăsirea noastră prin introspecţie toate scripturile spun că distrugerea orgoliului înseamnă eliberarea (mukti)? Aşadar, dându-i corpului fizic numai accepţiunea de trup şi neatribuindu-i calitatea de "Eu" trebuie să cercetăm cu toată pătrunderea astfel: „Acum, ce este de fapt ceea ce se manifestă ca Eu?" Atunci va străluci în inimă o anume iluminare inexplicabilă prin cuvinte a ceea ce este adevăratul Eu ("Eu-Eu"). Adică, acolo va străluci prin voinţa proprie conştiinţa pură care este nelimitată şi unică, limitarea şi multele gânduri ivite dispărând. Dacă îţi păstrezi calmul fără a abandona aceasta (experienţa), egoismul simţului individual sub forma "Eu sunt corpul" vor fi complet distruse şi la sfârşit, gândul final a ceea ce este "Eul" de asemenea se va stinge asemenea focului care arde camforul. Marii înţelepţi şi scripturile spun că numai aceasta este eliberarea.

~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed. Ţie, Bucureşti 2004, pp. 13-14. Traducere: Elena Liliana Popescu.

18 - 26 ian 2010

10.  Stăpânul Universului este Nenumit, mai subtil decât subtilul, suprem şi fără de pată, dincolo de simţuri, minte ori intelect.

11. Acolo unde [El] există în mod natural (sahaja),
     Cum ar putea exista acolo un "eu",
     Cum ar putea exista acolo un "tu" sau
     Cum ar putea exista acolo Universul (cara-acara).

12. Acea Conştiinţă care a fost descrisă ca fiind aidoma văzduhului, aceea este cu adevărat asemănătoare văzduhului, fiind lipsită de imperfecţiuni, atotcunoscătoare şi cu adevărat deplină.

13. [El] nu se mişcă pe pământ;
     [El] nu este purtat de vânt;
     [El] nu este acoperit de apă;
     [El] nu se află în mijlocul focului.

14. Spaţiul este pe de-a-ntregul pătruns de El, Dar El nu este pătruns de nimic. El se află şi în exterior şi în interior, detaşat şi neîntrerupt.


~ Avadutha Gita II. Din Dattatreya, p. 161. Ed. Herald, Bucureşti, 2004.

11 - 17 ian 2010

1. Discipolul: Maestre! Care este mijlocul de a obţine starea de fericire eternă lipsită pentru totdeauna de suferinţă?

Maestrul: În afară de ceea ce afirmă Veda că acolo unde este trup este şi durere mai este de asemenea şi experienţa directă a fiecărui om; prin urmare trebuie să pătrunzi prin introspecţie în adevărata natură dintotdeauna imaterială şi să rămâi asemenea ei. Acesta este mijlocul pentru obţinerea acestei stări.

2. D.: Ce se înţelege prin afirmaţia că trebuie să pătrunzi prin introspecţie în adevărata ta natură şi s-o înţelegi?

M.: Experienţe de genul „Eu am mers", "eu am venit", "eu am fost", "eu am făcut" se petrec în modul obişnuit pentru oricine. Din aceste experienţe oare nu reiese că "Eul" conştient este subiectul acestor acţiuni diferite? Pătrunzând în adevărata natură a "Eului" conştient şi rămânând asemenea Lui, iată calea de a înţelege prin introspecţie adevărata ta natură.


~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed. Ţie, Bucureşti 2004, p. 13. Traducere: Elena Liliana Popescu.

3- 10 ian 2010

2. Înţeleptul este acela al cărui intelect nu este rănit de dorinţe, care-i răbdător, politicos, pur, lipsit de avere, indiferent, care mănâncă moderat, care-i liniştit, stabil şi al cărui adăpost este Eu.

3. Înţeleptul, care are o conştiinţă profundă, este vigilent, calm, posesor al celor şase calităţi (guna), este modest, respectuos, competent, compătimitor,

4. milostiv, nonviolent, suportă calm toate fiinţele, este esenţa adevărului, suflet ireproşabil, acelaşi în toate şi binefăcător.


~ Avadhuta Gita, partea a VIII-a, din Dattatreya, Cântul eliberatului, p. 199, Ed. Herald, Bucureşti 2004.

21 - 27 dec 2009

Guru e cel ce sălăşluieşte necurmat în abisurile Sinelui. Nu face niciodată distincţie între sine şi ceilalţi şi e complet eliberat de falsele noţiuni discriminatorii după care el ar fi Iluminatul sau Eliberatul, iar ceilalţi vegetează în sclavie ori în bezna ignoranţei. Tăria şi autocontrolul său nu pot fi nicicând zdruncinate de circumstanţe externe; nimic nu-l va mai tulbura.

Arthur Osborne, Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere: Simona-Grazia Dima.

1- 6 dec 2009

Trebuie să înfăptuim non-acţiunea, să respectăm liniştea şi să gustăm ceea ce este fără gust. Ceea ce e mare este alcătuit din părticele mărunte, iar ceea ce e mult din părticele mici. La ură trebuie să răspundem prin bine. Înfrângerea a ceea ce e greu începe cu ceea ce e uşor, realizarea unei opere mari începe cu ceea ce e mic, deoarece în lume o operă grea este formată dintr-una uşoară, iar una mare dintr-una mică. De aceea, înţeleptul începe întotdeauna opera nu de la ceea ce este mare, şi prin aceasta el săvârşeşte o operă mare. Cine făgăduieşte mult, nu merită încredere. Unde sunt multe lucrări uşoare, acolo sunt şi multe grele. De aceea, omul înţelept se cufundă în dificultăţi şi, drept urmare, acestea nu-l copleşesc.

Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. LXIII, p. 61, Ed. Herald, Bucureşti, 2005.

23 - 30 nov 2009

Cel care cunoaşte oamenii este înţelept. Cel care se cunoaşte pe sine este luminat. Cel care învinge oamenii e puternic. Cel care se învinge pe sine este foarte puternic. Cel care cunoaşte îndestularea e bogat.
Cel care acţionează cu perseverenţă are voinţă. Cel care nu-şi pierde natura este veşnic. Cel care a murit, dar nu este uitat, e nemuritor.

Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. XXXIII, p. 45, Ed. Herald, Bucureşti, 2005.

18 - 22 nov 2009

Cine s-a ridicat în vârful picioarelor nu poate sta mult. Cine face paşi mari nu poate merge mult. Cine se scoate singur în evidenţă, nu străluceşte. Cine se laudă singur, nu va câştiga gloria. Cine atacă, nu obţine succesul. Cine se înalţă singur nu poate deveni mai mare peste alţii. Plecând de la dao, toate acestea se cheamă dorinţă inutilă şi purtare nefolositoare. Pe acestea le urăsc toate fiinţele. De aceea, omul care posedă dao nu o face.

Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. XXV, p. 40, Ed. Herald, Bucureşti, 2005.

28 oct - 7 nov 2009

Cerul şi pământul au o durată infinită. Cerul şi pământul au o durată infinită, deoarece ele nu există pentru sine. Iată pentru ce ele pot dura la infinit.

De aceea, omul înţelept cedează locul altora, arătându-se astfel superior oamenilor. El nu-şi precupeţeşte viaţa şi, prin aceasta, viaţa lui se menţine. Oare aceasta nu se întâmplă pentru că înţeleptul neglijează interesele personale şi, prin aceasta, interesele sale personale se înfăptuiesc?

Calea neştiutului Dao, Dao de Jing, cap. VII, p. 31, Ed. Herald, Bucureşti, 2005.

31 august - 6 septembrie 2009

Cineva a pus o întrebare despre natura percepţiei.

Maharshi: Indiferent de starea în care eşti, percepţiile ţin de acea stare. Explicaţia constă în aceea că în starea de veghe (jagrat), corpul fizic percepe nume şi forme materiale; în swapna (starea de vis), corpul mental percepe creaţiile mentale în nenumăratele lor forme şi nume; în sushupti (somn profund fără vise), identificarea cu corpul fiind inexistentă, nu există percepţii; asemenea este şi starea Transcedentală în care identitatea cu Brahman pune omul în armonie cu tot şi nu mai există nimic altceva în afara Sinelui.

(Talks with Sri Ramana Maharshi, Talk 2.)

17 - 23 august 2009

Maharshi: De ce îmi oferă oamenii daruri? Ţin eu oare să le primesc? Chiar dacă le-aş refuza, oamenii ar insista să le accept. Din ce motiv? Dacă accept un cadou, eu trebuie să mă adaptez exigenţelor donatorului. Un cadou este analog cu momeala folosită pentru a prinde peşte. Oare pescarul se îngrijeşte cu adevărat să hrănească peştele cu momeala sa? Nu. El urmăreşte mai degrabă să se hrănească el însuşi cu peştele.

3 - 9 august 2009

Deşi corpul real este în Sine,
Cel ce gândeşte că Sinele
E înăuntrul corpului inert, este asemeni
Aceluia ce crede că imaginile
De pe ecran sunt baza, în loc să înţeleagă
Că ele-s doar proiecţii, suportul fiindu-le ecranul.


Poeme, Cinci strofe despre Sine, Strofa 3, de Sri Ramana Maharshi, Ed. Ţie, Bucureşti, 2004, p. 96. Traducere de Elena Liliana Popescu.

20 - 26 iulie 2009

Cel ce îşi uită Sinele
Luând drept Sine corpul,
Şi vieţi fără de număr renaşte,
E-asemeni celui ce-n vis străbate lumea.
Şi pentru a fi Sinele ar trebui
Numai să se trezească din vis.

Poeme, Cinci strofe despre Sine, Strofa 1, de Sri Ramana Maharshi, Ed. Ţie, Bucureşti, 2004, p.95. Traducere de Elena Liliana Popescu.

13 - 19 iulie 2009

Se pot efectua toate activităţile cotidiene detaşat, privind ca pe ceva real doar Sinele. Ar fi greşită presupunerea că, odată fixat în Sine, cineva nu şi-ar mai putea duce la îndeplinire datoriile aşa cum se cuvine. El s-ar asemui unui actor: se costumează, interpretează, chiar simte rolul pe care-l joacă, dar ştie că în realitate nu e acel personaj, ci cu totul altul. Prin analogie, de ce te-ar incomoda conştiinţa corporalităţii tale, odată ce ai deplina siguranţă că nu eşti trupul, ci Sinele? Nimic din ceea ce întreprinde corpul nu ar trebui să te clintească din sălăşluirea ta în Sine. O astfel de statornicire nu va împiedica nicidecum asupra achitării corecte şi eficiente a oricăror obligaţii trupeşti; după cum nici statutul real al actorului nu se interferează cu interpretarea pe care o dă unui rol pe scenă.

Arthur Osborne, Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere: Simona-Grazia Dima.

6 - 13 iulie 2009

Întrebare: În ce sens este fericirea sau beatitudinea (ananda) natura noastră reală?

Răspuns: Beatitudinea perfectă este Brahman. Pacea perfectă aparţine Sinelui. Singur acesta există şi este conştiinţa. Ceea ce noi numim fericire este doar natura Sinelui. Sinele nu este nimic altceva decât fericire perfectă. Cunoscând acestea identificaţi-vă cu Sinele şi bucuraţi-vă de beatitudinea eternă.

Dacă un om gândeşte că fericirea sa este datorată unor cauze exterioare şi posesiunilor sale, ar trebui să concluzionăm că fericirea sa ar trebui să crească odată cu creşterea bunurilor pe care el le deţine şi să diminueze în aceeaşi proporţie cu scăderea lor. De aceea, dacă el ar fi lipsit de aceste posesiuni, fericirea sa ar fi anulată. Dar care este adevărata experienţă a omului? Se conformează ea acestui punct de vedere?

În starea de somn profund omul este lipsit de posesiunile sale, incluzând în acestea şi propriul său corp. Şi totuşi, în loc de a fi nefericit, el este absolut fericit. Fiecare işi doreşte să doarmă profund. Concluzia este deci că fericirea este inerentă în om şi nu se datorează unor cauze exterioare. Prin realizarea Sinelui vom avea acces la acest depozit nesfârşit de fericire nealterată.


~ din Învătăţurile lui Sri Ramana Maharshi, Editura Deceneu.

21 - 28 iunie 2009

Fiinţa care îşi identifică propria existenţă cu aceea a vieţii în corpul fizic luând-o drept „Eu" este ceea ce se chiamă ego. Sinele, care este Conştiinţă pură, nu are niciun simţ al egoului. Nici corpul fizic, inert în sine, nu poate avea acest simţ al egoului. Între acestea două, adică între Sine sau Conştiinţa pură şi corpul fizic inert, răsare misterios simţul egoului sau noţiunea de „Eu", hibridul care nu e nici una nici alta, şi acesta se înalţă ca fiinţa individuală. Acest ego sau fiinţă individuală este sursa a tot ce e futil şi de nedorit în viaţă. Prin urmare, trebuie anihilat prin orice mijloc posibil; atunci Ceea Ce singur este rămâne în toată strălucirea. Aceasta este Eliberarea sau Iluminarea sau Realizarea Sinelui.

Arthur Osborne, The Teachings of Ramana Maharshi

15 - 21 iunie 2009

Întâi apare "Eul", şi după aceea "tu" şi "el",
Se vor manifesta de-asemeni.
Va trebui să cauţi Adevărata semnificaţie a Eului.
O dată aflată,
Egoul va dispărea, luând cu el pe toate celelalte,
Topindu-se în conştiinţa perfectă, acolo unde
Sinele singur rămâne, fiind doar Unul.

Sri Ramana Maharshi, Poeme - Ulladu Narpadu (Cele patruzeci de stanţe despre existenţă), Ed. Ţie, Bucureşti, 2004, versul 14, p. 64. Traducere de Elena Liliana Popescu.

8 - 15 iunie 2009

Corpul nostru îşi primeşte viaţa din vid. Existenţa pură este semnificaţia frazei: „Forma înseamnă vid". Reversul acesteia „Vidul înseamnă formă", se referă la faptul că toate lucrurile se nasc din vid. Cele două aspecte nu trebuie considerate niciodată ca fiind separate.

1 - 7 iunie 2009

   Atunci când se întâmplă ceva neobişnuit, este ridicol să spui că este vorba de un mister sau de o prevestire. Eclipsele de soare şi de lună, cometele, norii cu forme ciudate, zăpada căzută în luna a cincea, fulgerele care cad în luna a 12-a, toate acestea sunt fenomene care se petrec o dată la 50 sau 100 de ani. Ele sunt rezultatul jocului dintre principiile yin şi yang. Simplul fapt că soarele răsare la est şi apune la vest ar fi considerat şi el un mister dacă nu s-ar întâmpla în fiecare zi. Faptul că se petrec într-adevăr evenimente negative atunci când în lume apar fenomene naturale neobişnuite se datorează mai degrabă faptului că oamenii se gândesc la ele, fiind convinşi că se vor întâmpla. Misterul este creat în propriile lor minţi. Aşteptând dezastrul, minţile lor îl provoacă.
Misterele sunt atrase întotdeauna de cuvinte.

Yamamoto Tsunetomo, Hagakure - Cartea samurailor, Editura Mix, Braşov 2008.

10 - 16 mai 2009

Discipol: Eu sunt familist. Este posibil ca cei care duc o viaţă de familie să obţină eliberarea, şi dacă da - cum?

Maharshi: Ce înseamnă familia? A cui este familia? Când răspunsurile la aceste întrebări vor fi aflate, toate celelalte întrebări vor dispare. Spune-mi, tu eşti cel care este în familie sau familia este cea care este în tine? Cine eşti tu?

Ramana Maharshi

27aprilie -  3 mai 2009

Toate calităţile bune sau device sunt incluse în jnana (Cunoaşterea supremă), iar toate laturile rele sau asurice (rele), în ajnana (ignoranţă). Când Jnana se instalează,  ajnana dispare complet şi caracteristicile device se instaurează de la sine. Dacă un om este Jnani, nu poate pronunţa nicio minciună şi nici comite vreo faptă ignobilă. Fireşte că în unele cărţi se preconizează cultivarea rând pe rând a trăsăturilor luminoase ca pregătire pentru Moksha finală (Mântuirea), dar celor ce parcurg vichara marga sau jnana, sadhana lor îşi ajunge sieşi pentru a câştiga întreg cortegiul însuşirilor device; ei nu mai au nevoie de nimic altceva".

Arthur Osborne, Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere: Simona-Grazia Dima.

vichara marga = investigaţia în sine
sadhana = practica spirituală

15 martie - 22 martie 2009

9. Ce este calea investigaţiei de înţelegere a naturii minţii?

Ceea ce apare ca "Eu" în acest corp este mintea. Dacă se cercetează unde în corp apare mai întâi gândul "Eu", se descoperă că el se naşte în Inimă. Acesta e locul originii minţii. Chiar şi atunci când gândeşti necontenit "Eu, Eu", ajungi în acelaşi loc. Dintre toate gândurile care răsar în minte, gândul "Eu" este cel dintâi. Numai după apariţia acestuia vor apare şi celelalte gânduri. Numai după apariţia pronumelui personal la persoana întâi vor apare persoanele a doua şi a treia.

Who Am I?,  Ramana Maharshi

23 feb - 1 martie 2009

8. Care este natura minţii?

Ceea ce numim "minte" este o putere miraculoasă ce rezidă în Sine. Ea este cauza apariţiei tuturor gândurilor. În afara gândurilor, acest lucru numit minte nu există. Aşadar natura minţii este gândul. În afara gândurilor, entitatea numită lume nu există. În somnul profund unde nu există gânduri, nu există nici lumea. În starea de veghe şi în cea de vis în care există gânduri, există şi lumea. Întocmai cum păianjenul emite firul pânzei din el însuşi şi îl absoarbe înapoi în el însuşi, la fel mintea proiectează lumea din ea înseşi şi o absoarbe înapoi în ea înseşi. Când mintea iese din Sine, apare lumea. Prin urmare, când apare lumea, nu apare Sinele iar când Sinele străluceşte, lumea e inexistentă. Dacă omul investighează cu perseverenţă natura minţii, aceasta va dispare iar Sinele îi va lua locul. Ceea ce numim Sine este Atman. Mintea există în permanentă dependenţă de ceva grosier, nefiind de sine stătătoare. Ea este ceea ce se chiamă corp astral sau suflet (jiva).

Who Am I?,  Ramana Maharshi

09-15 feb 2009

Fericirea este înseşi natura Sinelui; fericirea şi Sinele sunt unul şi acelaşi lucru. Ea nu există în nici un obiect lumesc. Din ignoranţă ne închipuim că obiectele ne aduc fericirea. Când mintea se exteriorizează, experiază suferinţă. Adevărul este că atunci când dorinţele i se împlinesc, revine la origine şi se bucură de fericirea care e de fapt Sinele. Similar, în somnul profund, mintea devine introvertită şi se bucură de pura Fericire a Sinelui. Astfel mintea se mişcă fără încetare, iese din Sine după care revine.

Umbra pomului este plăcută; în spaţiu deschis căldura e dogoritoare. Omul care merge prin soare simte răcoarea pomului când se adăposteşte la umbra lui. Însă cel ce încontinuu trece de la umbră la soare şi înapoi, trebuie să fie un prost. Un om înţelept rămâne în permanenţă la umbră. Similar, mintea celui care cunoaşte adevărul nu îl părăseşte pe Brahman. Mintea celui ignorant, dimpotrivă, se întoarce către lume, simţindu-se mizerabil, şi pentru un scurt timp se întoarce la Brahman să experieze fericirea. De fapt, ceea ce e numită lume nu e decât gând. Când lumea dispare, ceea ce înseamnă când nu există gânduri, mintea experiază fericire, iar când lumea apare, experiază suferinţă.

Who Am I?, Ramana Maharshi

02 - 08 feb 2009

"Cei ce-l adoră pe Dumnezeu în Soare, văd Soarele şi cei ce-l adoră în lucrurile vii, văd un lucru viu şi cei ce-l adoră în lucrurile neînsufleţite, văd un lucru neînsufleţit şi cei ce-l adoră într-o fiinţă unică şi fără seamăn, îl văd pe Cel ce nu are nimic asemănător Lui. Nu vă apropiaţi în mod exclusiv de nici o credinţă, altminteri n-o să mai ajungeţi să percepeţi întreg Adevărul."
                        ~ Ibn Arabi

Jacques de Marquette, Mistica, Editura Herald, Bucureşti

26 ian - 01 feb 2009

Cu nişte lentile puternice, razele soarelui, îndreptate spre lemn, îl pot face să ardă. În mod similar, practica yoga concentreaza mintea astfel încât cortina îndoielii şi nesiguranţei să fie înlăturată, pentru ca lumina adevarului interior să se manifeste.

Esenţa realizării Sinelui, Înţelepciunea lui Paramahansa Yogananda, Pro Editură şi Tipografie, 2007, p. 115.

19 - 25 ian 2009

Paul Brunton: Care este părerea lui Maharshi despre viitorul lumii, dată fiind perioada critică pe care o traversăm?

Bhagavan: De ce te nelinişteşte viitorul? Nici prezentul nu-l pricepi cum se cuvine. Vezi-ţi de prezent, că viitorul îşi va purta singur de grijă.

P.B.: Va intra omenirea într-o nouă eră a prieteniei şi a colaborării reciproce sau se va scufunda în haos şi războaie?

Bh.: Există Unul care o guvernează şi El are rolul de a veghea la rosturile ei. Cel ce a creat umanitatea ştie şi cum să se ocupe de ea. Povara Lumii apasă pe umerii Lui, nu pe ai tăi.

P.B.: Totuşi, privind în jur cu luciditate, e nespus de greu să depistezi fie şi un locşor oarecare binecuvântat de milostivirea sa.

Bh.: Aşa cum eşti, aşa e şi omenirea. Dacă nu te înţelegi pe tine însuţi, ce sens are să vrei să-i desluşeşti meandrele? O atare temă nici nu e luată în discuţie de Căutătorii Adevărului. Oamenii îşi risipesc energia întorcând pe toate feţele probleme analoge. Dă întâi la iveală Adevărul din inima inimii tale, apoi vei fi mult mai avizat să descifrezi Adevărul ascuns în spatele nevăzut al lumii din care tu însuţi faci parte.

Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Arthur Osborne,
Editura Herald, 2003, Bucureşti. Traducere: Simona-Grazia Dima.

12 - 18 ian 2009

Tu nu eşti decât oglinda, iar El, figura ce stă în faţa ei
Şi-şi proiectează chipul în oglindă.
Doar El e manifest, iar tu, cu adevărat, tu eşti ascuns,
Iubirea pură, ca şi frumuseţea, venind doar de la El,
În tine se revelă. De poţi privi
Atent, într-un târziu zări-vei
Că tot El e oglinda, El, totdeodată,
Cufăr şi comoară. "Eu" şi "Tu"
Nu-şi află locul, nu sunt decât vane şi ireale amăgiri.
      (Jami)

Mistica, Jacques de Marquette, Editura Herald, Bucureşti.

5 - 11 ian 2009

Maestrul se află în interior; meditaţia are ca ţel eliminarea ideii ivite din necunoaştere, conform căreia el ar fi în exterior. Dacă cel pe care-l aştepţi ar fi un străin, el ar dispărea automat, aşa cum a apărut. Ce rost ar avea o asemenea făptură trecătoare? Dar atâta vreme cât crezi că eşti o entitate separată sau tot una cu corpul tău, Maestrul manifestat în afară e necesar şi se va înfiinţa, ca şi când ar avea un corp. Când încetează autoidentificarea eronată cu trupul, se clarifică de la sine adevărul că Maestrul nu e nimeni altul decât Sinele.

Ramana Maharshi sau Calea cunoaşterii supreme, Arthur Osborne,
Editura Herald, 2003, Bucureşti.

29 dec 2008- 4 ian 2009

Într-un film, acţiunea pare foarte reală. Dacă te uiţi la cutia din care se proiectează, vei descoperi că întreaga poveste este produsă de o singură rază de lumină.

Aşa este şi în marele <film> al creaţiei. Dumnezeu a spus: <Să fie lumină.> Întregul univers s-a manifestat din raza mare a luminii cosmice. Acesta este un film cosmic, în multe feluri asemănător cu cel de la cinema.

Cea mai importantă diferenţă stă într-o anumită treaptă. Ceea ce vezi la cinema este bidimensional şi este adevărat numai pentru simţurile văzului şi auzului. Filmul cosmic este tridimensional, fiind real şi pentru simţul gustului, mirosului şi al atingerii.

Filmul pe care îl vezi la cinema te poate emoţiona până la râs şi lacrimi. Cât de captivant este filmul lui Dumnezeu, având în vedere faptul că are şi simţul adâncimii, deci nu numai două simţuri, chiar cinci!

Viaţa aceasta nu este mai reală decât un film.

Esenţa realizării Sinelui, Înţelepciunea lui Paramahansa Yogananda,
Pro Editură şi Tipografie, 2007

22 - 28 decembrie 2008

Învaţă să duci o viaţă simplă. Nu te lăsa împotmolit în această lume de aparenţe. Cu cât viaţa ta e mai simplă, cu atât mai bine. Practică iubirea şi afecţiunea, trăieşte în pace cu toţi. Nu te lăsa influenţat de televiziune sau de ziare. Fii tu însuţi/însăţi. Fă-ţi viaţa simplă, paşnică. Nu pleca urechea la zvonuri. Nu te implica în filosofie profundă. Fii binevoitor, umil şi puternic. Lumea poate părea dură uneori, însă nu o lăsa să te inducă în eroare. Nu are absolut nicio putere asupra ta. Motivul pentru care pare grea uneori este pentru că îi permiţi să fie astfel. Lumea este exact aşa cum o vezi, cum o percepi. Totul nu-i decât percepţie. Observă doar lumea şi râzi, iar ea va dispare. Realizează că întotdeauna eşti protejat de Divinitate, ghidat de Divinitate pentru binele tău suprem. Nu există nimic cu care să te lupţi, nu există nimic de care să te temi. Totul este bine.

Silence of the Heart, Dialogues with Robert Adams,  Acropolis Books 1999

15-21 decembrie 2008

Ce fericit vei fi dacă nu vei avea altă grijă decât să mori în sinea ta! Atunci nu numai că vei ieşi învingător asupra duşmanilor, ci şi asupra ta însuţi, victorie în care vei găsi cu siguranţă dragostea pură, înlinişitirea desăvârşită şi dumnezeiasca înţelepciune.  Este cu neputinţă ca un om să poată simţi şi trăi mistic, în simpla înţelegere a înţelepciunii dumnezeieşti şi infuse, dacă nu moare mai întâi în sinea lui, prin totala negare a simţirii sale şi-a apetitului raţional.

Ghid spiritual, Miguel de Molinos, Editura Humanitas 2006, p. 230

8-14 decembrie 2008

Observă viaţa neataşându-te, orice s-ar întâmpla.

Să ai în vedere exemplul oamenilor care se duc la film. Cu cât intriga este mai plină de suspans, cu atât este mai posibil ca ei să plece spunând: "Ce film bun!" Dacă a fost o tragedie, posibil ca ei să comenteze: "Sunt recunoscător. Am învăţat atât de mult din această poveste." Dacă eroul principal a fost prins în situaţii jenante, posibil ca ei să râdă de discomfortul acestuia. Iar când mai târziu se vor găsi într-o situaţie asemănătoare, vor fi ei capabili să râdă cu acelaşi umor? Şi atunci când îi loveşte tragedia, sunt ei oare recunoscători pentru lecţiile învăţate din ea? Cu siguranţă nu mulţi dintre ei. Filosofia vieţii lor poate fi înţeleasă din perspectiva expresiei populare: "Mai bine el decât eu!"

Fii detaşat în interior de orice se petrece în viaţa ta. Astfel, te vei putea elibera treptat de identificarea cu această lume a visului, şi vei deveni conştient de unirea cu Cel care visează.

Esenţa realizării Sinelui, Înţelepciunea lui Paramahansa Yogananda,
Pro Editură şi Tipografie, 2007

1-7 decembrie 2008

Ştiinţa mistică nu ţine de ingeniozitate, ci de experienţă; nu este inventată, ci încercată; nu e citită, ci primită, drept care este prea sigură şi eficientă, de mare ajutor şi extrem de rodnică.
[...]
Şi cine doreşte să vadă mereu unde pune piciorul pentru a se odihni şi nu trece dincolo de tărâmul raţiunii şi al simţirii nu va intra niciodată în iatacul secret al ştiinţei mistice, chiar dacă, prin lectură, inteligenţa sa o va gusta şi savura din exterior.

Ghid spiritual, Miguel de Molinos, Editura Humanitas, 2006.

24-30 noiembrie 2008

Mintea

Nu există o entitate în sine pe care s-o putem numi "minte". Deoarece apar gândurile, presupunem că există ceva din care acestea se nasc şi numim acest ceva "minte". Dacă cercetăm cu luare aminte ce este mintea, descoperim că de fapt ea nu există. După ce mintea dispare astfel, pacea eternă îi ia locul. "Gândirea" sau "facultatea de discriminare" sunt simple denumiri. Fie că spunem "ego", "minte" sau "intelect", ne referim la acelaşi lucru. A cui este mintea? Al cui este intelectul? Ale ego-ului. Este acest ego real? Nu. Deconcertaţi, îl numim "minte" sau "intelect".

Dorinţa de a dormi sau frica de moarte nu există ca stări în sine ci apar atunci când mintea este activă. Mintea ştie că trupul dăinuie în timpul somnului şi deci reapare la trezirea acestuia. De aceea somnul este aşteptat nu numai fără nicio frică, ci dimpotrivă, cu plăcerea de a exista fără trup. Ceea ce este dorită este non-existenţa. Pe de altă parte, mintea nu este sigură de reapariţia ei după aşa numita moarte şi de aceea se înspăimântă în faţa ei.

Corpul grosier nu este decât forma concretă a materiei subtile - mintea.

Conscious Immortality, Conversations with Sri Ramana Maharshi - Recorded by Paul Brunton & Munagala Venkataramiah, publicaţie Sri Ramanashramam, India, 1998.  

17-23 noiembrie 2008

În măsura în care înţelegi un fapt religios (mit, ritual, simbol, figură divină etc.), te schimbi, te modifici - şi această schimbare echivalează cu un pas înainte în procesul de "self-liberation". Dacă ai înţeles cu adevărat "renunţarea la fructul acţiunii", cheia de boltă a Bhagavad Gitei, eşti altul decât cel ce erai până în clipa care a precedat înţelegerea; şi dacă te compari cu cel care erai mai înainte, îţi dai seama că eşti mai "liber", că te-ai eliberat de o "iluzie",  de o "povară", de o "inhibiţie", că ai scăpat de "ceva care te apasă" (fără să ştii ce anume, fără să fi ştiut - mai înainte - că te apasă...).

21 aprilie 1968, Jurnal, vol. 1, Mircea Eliade, Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 587-588