|
3. Cum trebuie cineva să întrebe: "cine sunt eu?"
Maharshi: Acţiuni ca "plecarea" şi "sosirea" aparţin doar
corpului fizic. Şi astfel, când se spune: "eu am mers; eu am venit", se
subînţelege în mod obişnuit că trupul este "Eul". Dar putem oare
afirma că trupul este "Eul" conştient, deşi acest corp fizic nu
era înainte de a fi născut, corp constituit din cele cinci elemente,
inexistent în starea de somn profund şi devenind un cadavru când moare?
Putem afirma despre acest corp care este inert ca un trunchi de copac că
străluceşte ca "Eu-Eu"? Aşadar, "Eul" conştient care la
început apare identificat cu corpul, se identifică totodată cu
trufia, egocentrismul, neştiinţa, iluzia, impuritatea, şi
sufletul individual. Putem oare rămâne la această stare de lucruri
fără a o cerceta mai profund? Oare nu pentru regăsirea
noastră prin introspecţie toate scripturile spun că distrugerea
orgoliului înseamnă eliberarea (mukti)? Aşadar, dându-i
corpului fizic numai accepţiunea de trup şi neatribuindu-i calitatea
de "Eu" trebuie să cercetăm cu toată pătrunderea astfel:
„Acum, ce este de fapt ceea ce se manifestă ca Eu?" Atunci va
străluci în inimă o anume iluminare inexplicabilă prin cuvinte a
ceea ce este adevăratul Eu ("Eu-Eu"). Adică, acolo va străluci
prin voinţa proprie conştiinţa pură care este
nelimitată şi unică, limitarea şi multele gânduri ivite
dispărând. Dacă îţi păstrezi calmul fără a
abandona aceasta (experienţa), egoismul simţului individual sub forma
"Eu sunt corpul" vor fi complet distruse şi la sfârşit, gândul final
a ceea ce este "Eul" de asemenea se va stinge asemenea focului care arde
camforul. Marii înţelepţi şi scripturile spun că numai
aceasta este eliberarea.
~ Sri Ramana Maharshi, Introspecţia * Poeme, ed.
Ţie, Bucureşti 2004, pp. 13-14. Traducere: Elena Liliana Popescu.
|